Selenaru Negrea

Gata cu Selenaru Negrea

2008-11-13T10:14:00.002+02:00

Pseudonimul meu literar va fi acum altul.

http://yigruzeltil.blogspot.com/

test protap

2008-11-02T19:51:00.000+02:00

laughing purple goldfish designs he he

în dulcele stil postmodern

2008-10-20T12:35:00.002+03:00

toamnă aruncă-ţi cojoacele de noroi pentru că eu sunt pe ele
toamnă detonează-ţi ceapa
pentru că nu mai au efect gloanţele bananei
doar ale bananei albastre care e cerul
şi care mă lasă mic

îmi înfăşor apartamentul vecin în geamuri de balsam...
vecinii cred că duc o moarte de mumie luxoasă.

minimalism

2008-09-20T17:46:00.001+03:00

prin oase trece zenitul.

un punct este un punct.

verdele semnifică tăcerea sănătoasă.

sticla este imparţială.

orice cuvânt va rămâne zgomot.

Noapte

2008-08-31T20:52:00.002+03:00

Ce-i drept, mi-a fost lene in ultima vreme sa mai scriu pe aici...

Domnul Syzygy a venit cu un suflu mai rece. Cu alte cuvinte, s-a cam dus caldura verii, noi fiind gata sa intram in toamna... eu cu si mai mult stranutat!

E noapte. Ca o explozie lucioasa se vede intr-o fereastra vapaia de zapada a unui televizor. In acelasi timp, stalpii de pe bulevard asteapta sa fie decorati cu becuri albastre.

Eforie

2008-08-25T13:07:00.001+03:00

noi serveam prajituri Ora 12 la cabinetul stomatologic

staţiune

2008-08-22T10:01:00.002+03:00

soarele făcea un zgomot infernal
îşi ambala motoarele
pe când noi sosiserăm în staţiunea
mamaia.

existau spaţii unde
puteai să te mânjeşti cu sânge stelar
unde puteai să te scufunzi în grădinile
geometrice şi să pretinzi tratament de rege
erau şi locuri unde pomii
cenzurau reclame religioase
uneori puteai să vezi în apă
peşti cu scotch lipit pe gură
dar de regulă locul ne înghiţea tăcerea.

muzică pentru muşchii urechilor,
machete ale caşaloţilor uitaţi,
bilete pentru paradisuri artificiale
- treceam pe lângă toate acestea
cu o rană etern pulsând.

(22 August 2008)

M-am gândit să postez o poezie aici:
a) pentru că n-am încercat asta până acum (cred);
b) poate prin absurd citeşte mai degrabă cineva aici decât pe poezii.biz...

De altfel, e un soi de jurnal... al poetului.

Alemandra

2008-08-12T21:17:00.002+03:00

Uite aşa s-a dus încă o tentativă lamentabilă (dar mai recentă) de a impune poeziei mele nişte rimă şi nişte măsură (ce-i drept, sunt şi eu căzut în freză pentru faptul că am încercat să fac un sonet din start). Mă refer la "În Alemandra". La început, totul părea frumos... Pe lângă rimă, am dorit şi măsură de 11 silabe, unde, pare-se m-am poticnit la ultimul vers. Aşa mi-a spus cineva, că ultimul vers s-a pierdut ca ţiganul la mal în privinţa asta, deşi credeam că totul este frumos în privinţa versificaţiei. Mi-a căzut faţa când am văzut ce alte comentarii a mai avut de spus tipul... Rimele sunt puerile (cam singura chestie totuşi care a spus-o de poezie şi nu de versificaţia sa), iar "Sandra" se repetă de enşpe mii de ori! La naiba, cine m-a pus să scriu sonete... Şi când credeam că am să pot face un întreg ciclu de astfel de sonete aparte...

Se pare că viitorul mi-e pecetluit: numai versuri albe şi poeme în proză. Spun numai astea două, pentru că nu ştiu dacă voi putea face proze adevărate fără să fiu tentat să cad în abordarea de tip poem. Poemul "roşu" făcut tot în seara trecută e mult mai bun, zic eu, de parcă ar suporta o comparaţie cele două poeme; revenind la "roşu", făcut în proză, cred că abordarea asta e cea mai bună pentru mine.

Third Skin

2008-08-07T15:22:00.001+03:00

Tzara

2008-08-06T13:29:00.003+03:00

http://www.poemhunter.com/poem/to-make-a-dadist-poem/

Clasic.

Submarinul iertat

2008-08-02T15:08:00.002+03:00

Primul din colectia BrumaR intrat si in colectia mea.

Oh yeah!

2008-07-30T20:19:00.002+03:00

Se termina luna cuptor si poate ies si eu din starea asta care ma apasa si acum si care ma cam impiedica sa apas pe link-ul Tripreco...

Audibook mood

2008-07-26T17:03:00.002+03:00

Ce ascult:

Mircea Cartarescu - De ce iubim femeile (in lectura lui Adrian Pintea)
next: Bogdan Ghiu - (Poemul din carton) Urme de distrugere pe Marte (in lectura lui... Ghiu, cred)

/

Dorm

2008-07-24T20:20:00.002+03:00

... si poate imi revin in ambianta mai delicata a lunii august...

Anyway: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/cc/Bismuth_crystal_macro.jpg/800px-Bismuth_crystal_macro.jpg

^ Imi place la nebunie cum arata bismutul!

Bittersweet

2008-07-16T09:51:00.001+03:00

Zilele astea am lenevit mai mult ca oricand... Bine, recunosc, am mai si jucat.

Blogul asta are insa nevoie de o improspatare.

Pat

2008-07-08T16:54:00.002+03:00

Ce ascult zilele astea. ^_^

Dreams

2008-07-03T18:29:00.003+03:00

Chiar ca am uitat aproape complet de Tripreco...

Ce am facut zilele astea? Am citit mai mult intr-o doara Baudelaire, datorita spleen-ului meu continuu. Singurele pauze de distractie? Cand ma (re)joc Oddworld: Abe's Exoddus si cand dorm. Si cand dorm, am niste vise in contrast foarte ascutit cu ceea ce mi se intampla ziua (sau poate...). Conspiratii, furisat pe sub camere de supraveghere, viziuni care ar putea data din 31 dec. 1999, regina Statelor Unite ale Frantei si Belgiei (!), o femeie mascata care, fiind imbracata sumar, face plaja pe niste stanci de langa o mare aproape inghetata si de-a dreptul ireala, alte conspiratii, mall-uri in care se afla doar "magazine" cu jocuri pentru toate varstele si rasele (!?!) precum si o versiune destul de diferita a cartierului meu - cam asa s-ar putea rezuma visele pe care le-am avut in ultimele doua nopti. Iar cel putin visul de noaptea trecuta, conform tabelului pe care il are mama mea, nu va avea nicio urmare...!

Bed

2008-06-25T09:42:00.001+03:00

Ceea e scris aici e de neinteles.

Vreau sa ma duc in HALUCINARIA

Exstatic

2008-06-24T14:04:00.002+03:00

Nu-mi vine să cred.

De când m-am trezit, au trecut multe ore până să ajung aici, la computer. Dar a meritat. Pentru că am avansat foarte mult cu "Elefantul virtual", având tone de inspiraţie şi o voinţă mai... rară pentru perioada asta. În schimb, nu prea am avansat cu Baudelaire, dar am avut curajul de a începe "Plumb" de Bacovia.

Şi eram să uit de Tripreco. Cum să uit eu...

Taxi

2008-06-23T20:33:00.003+03:00

Ieşind la baie, s-a întâmplat un lucru minunat. Am găsit-o pe mama în bucătărie lângă acel castron în care a pus pateul de porc. Nimic năucitor ca gust, dar mi-a dat o idee...

...să restartez TRIPRECO.

"...And suddenly there's change" suna un vers (mă rog, vocal sample) din "Taxi", o piesă de Watch The Men Fall. De altfel, primul entry Tripreco a fost al lui WTMF, din câte ţin minte... Hai să revisităm locul crimei.

Gloves On

2008-06-23T20:08:00.002+03:00

Rareori am simţit un spleen atât de persisent ca azi. Ceva ciudat se întâmplă. Cu toate mormanele de chestii de învârtit pe Internetul ăsta mare de tot, nu pot să înlătur plictiseala asta. Şi Lunascape n-o fi aşa de rău, dar e foarte greu să judeci aşa ceva în vremuri de plictiseală. Ar trebui să închid ochii de aragaz ai calculatorului chiar acum. Nu mai pot rezista mult în stilul ăsta. Trebuie să fac ceva în privinţa asta. Uite, de când am scris aici despre Elefantul virtual, n-am mai scris niciun rând la el! Deşi, trebuie să recunosc, am reuşit să fac nişte poeme în proză foarte reuşite (care ar putea da tonul următoarei cărţi!).

Conserva de pate de porc aşteaptă solitară în frigider.

Elefanţi

2008-06-21T18:30:00.002+03:00

Am început lucrul la o proză numită "Elefantul virtual". Sună de parcă ar fi un titlu pur şi simplu metaforic, dar chiar va apărea un elefant virtual la un moment dat. Pe moment n-o să dezvălui prea multe. Protagoniştii vor fi membrii familiei Mnokadi, iar acţiunea se desfăşoară, cu precădere, în South Rippleton şi într-o piaţă din Gitopol, unde Morr, "capul" familiei Mnokadi, vinde... miere. Deocamdată n-am o idee foarte clară cum va fi proza în final, nu ştiu dacă va fi o nuvelă sau chiar un roman întreg. Ştiu un singur lucru: am un elefant virtual de scris.

În rest, lenevit la calculator şi citit o grămadă din Rimbaud, Baudelaire, Mallarme, Bacovia...

Furtuna

2008-06-19T20:13:00.002+03:00

A trecut examenul Cambridge, a venit altă furtună: de data asta, una mai reală, cu ploaie cu tunete şi fulgere, dar şi cu nelinişti metafizice, precum o cireaşă pe tort. Nu se întâmplă mare lucru (am terminat "Visul", n-am chef să termin Hardy, iar poezii nu prea am scris...) zilele astea în afară de furtuna asta care reuşeşte mereu să mă neliniştească într-o măsură mai mare sau mai mică... Tot e bine că nu plouă chiar tot timpul... doar că mi-am permis acum câteva ore să folosesc neonul catodic pe care tatăl meu l-a instalat în dreptul tastaturii. Era destul de întuneric în cameră, aşa că neonul arunca o lumină foarte atmosferică (deşi nu la fel de înspăimântătoare precum putea să fie). Unde era tastatura, respectiv mouse-ul, mi-am pus caietul de poezii şi am început să scriu în deplină tăcere... Prima mea poezie scrisă la lumina acestui neon care e instalat acolo de ceva vreme se numeşte "mozaic ocular" şi mi se pare chiar foarte reuşită (deşi mă tem puţin de faptul că entuziasmul meu s-ar putea dovedi din nou nejustificat). Am mai scris după aceea încă o poezie, dar n-a fost foarte reuşită... Chiar după ce am încheiat versurile, a trebuit să las loc liber tastaturii, pentru că venise tatăl meu acasă.

Şi acum ar trebui să ieşim iar spre stele...

Ce ascult

2008-06-09T11:10:00.003+03:00

... zilele astea:

(Am şters imaginile pentru că linkurile lor erau prea adânci...)

Nablus

2008-06-07T18:32:00.002+03:00

Blogul ăsta are nevoie de o schimbare...

Ce citesc acum:

Kafka - Castelul
Cărtărescu - Visul
Dante - Paradisul (din Divina Comedie)
Thomas Hardy - Jude neştiutul

Eclectică listă, nu?

...În ultima vreme, sunt bântuit de "fiori metafizici". Cu alte cuvinte, fantome care mă vizitează uneori, când sunt singur şi scriu sau citesc ceva, cu căştile de la MP3 player la urechi. Nu e ceva de contestat: simt prezenţe indiscutabile, care lasă uneori să scape ceva vederii sau auzului sau simţului tactil uman. Deja nu mai e ficţiune. Ceva se întâmplă, dar n-am nicio idee ce...

Obosit

2008-05-30T18:25:00.003+03:00

(Daca ati venit pentru Surfing pe Marea Moarta, il gasiti mai jos)

Ma simt obosit acum. Obosit dar fericit. Pentru ca am reusit, in sfarsit, sa gasesc "Visul" de Mircea Cartarescu. Asta da delicatesa.

Surfing pe Marea Moartă

2008-05-29T10:50:00.000+03:00

Surfing pe Marea Moartă:
http://rapidshare.com/files/118511107/Surfing_pe_Marea_Moarta.doc.html

Sampler (Spre South Fortuna):
http://rapidshare.com/files/118604997/Spre_South_Fortuna.doc.html

Ce se impune

2008-05-27T20:48:00.001+03:00

"Surfing pe Marea Moarta" va aparea joi, 29 mai 2008.

Orice comentariu e de prisos pana la ceasul lansarii.

Cărtărescu

2008-05-25T20:53:00.002+03:00

Poate că ar trebui să-mi fie ruşine de faptul că abia azi am reuşit să aud (da, pentru prima dată!) vocea lui Cărtărescu (la radio). Atâta timp însă cât nu face audiobook-uri cu poeme/proză ce n-a fost publicată pe hârtie, o să prefer cărţile scrise (totuşi, când bagi un audiobook pe un singur CD, trebuie deseori să faci compromisuri, or, toată cartea ar trebui să fie acolo, părerea mea). La fel ca numele meu (sau al lui, deşi "Cărtărescu" nu e la fel de comun ca "Ionescu"), vocea lui pare comună, uşor de uitat, detaşată de adevărata esenţă. Sincer să fiu, nici eu nu sunt prea înzestrat din acest punct de vedere. Până la urmă, vocea lui Cărtărescu poate să nu fie "telegenică", aşa cum nici vocea mea nu sună în realitate aşa de plat ca pe reportofon. Ce-i drept, reportofonul telefonului acela DIGI Mobil nu e ceva prea performant; totuşi, nu-mi vine să cred cât de diferit sună vocea mea. Vocea mea în realitate e o câmpie joasă, vocea mea pe telefon e un munte abrupt, gol, uneori de-a dreptul obscen.

Iar în cazul mai mult sau mai puţin absurd în care Mircea Cărtărescu în persoană citeşte aceste rânduri: tone de respect. Trebuie să o recunosc: cărţile dvs. mi-au deschis ochii într-o perioadă în care eram cam ignorant în ceea ce priveşte literatura de calitate... Multe ar fi de zis aici, dar sunt convins că voi mai avea numeroase prilejuri...

Scintilaţie

2008-05-25T20:45:00.001+03:00

Mamă, câte postări pe blogul meu în ultima perioadă...

Cel puţin la vara, situaţia va fi alta.

Ghiu

2008-05-16T10:14:00.001+03:00

Misto carte.

Huh, n-am mai fost pe-aici demult...

Someday

2008-04-25T12:21:00.000+03:00

Poate va fi mai bine. Deja se vede soarele.

Notever

2008-04-20T20:46:00.002+03:00

Azi a fost aniversarea mea onomastică.

Sunt complet paralel cu inspiraţia, ca şi cu Tripreco. Negre vremuri.

Yppe

2008-04-12T12:39:00.000+03:00

11 aprilie a fost ziua mea. You know what I mean.

Nowever

2008-04-08T19:38:00.002+03:00

Mărturisesc. A trebuit să mă opresc la ultima piesă, dar concluzia este într-un fel deja formulată: merită să-ţi zdruncini capul încercând să fi atent la toate versurile, ceea ce poate fi destul de dificil mai ales fiind vorba de atât de multe piese. Mă refer aici la "Nowever: A Suite Of Portraits. Poems by E.E. Cummings" de Curium. Evan Sornstein a.k.a. Curium a încercat să integreze câteva din cele mai reuşite poeme ale lui E.E. Cummings într-un univers sonor, muzical. Într-adevăr, stilul excentric al autorului i-a permius lui Curium să se joace din plin cu diversele fragmente de cuvinte din poemele ce sunt interpretate fiecare de altcineva - sunetele şi personalitatea vădită a celui care interpretează poemul fiind aici special alese pentru a se potrivi cu poemul.

Nu mai pot să rezist. Trebuie musai să pun nişte piese pe mp3 player - pare să fie exact doza de care am nevoie ca să-mi pornească inspiraţia.

Notime

2008-04-01T20:36:00.000+03:00

N-am timp deloc de postat. Ugh. Martie a fost oribil.

Jets

2008-03-30T16:01:00.003+03:00

Am luat 8,30 la olimpiada de română, faza judeţeană. Whatever.

Mă roade stomacul pentru că n-am idee dacă avem sau nu test la latină mâine. N-am niciun chef să învăţ la latină. Mi se pare abraziv să mă laşi singur în mijlocul junglei. Autobuzele sunt doar nişte burţi de balene.

Primul caiet din "Ermetic" e gata. 90 de parcele pline de nebunie, culminând cu o parcelă de vreo 6-7 pagini în care psihicul meu a trecut din corpul meu în corpul unuia dintre personaje - intitulat Viorica până reuşesc să găsesc o denumire mai exotică, mai puţin "ţărănească". Mă întreb dacă a mai venit cineva cu ideea asta - aparent ai zice că e originală, dar despre câte lucruri mai poţi spune că sunt nemaiîntâlnite?... Odată chiar mi-a dat diriginta o schiţă ca s-o citim şi am fost foarte speriat când am văzut că textul era împărţit în parcele, ca şi "Ermetic". Până la urmă, mi-a mărturisit însă că textul original nu e împărţit aşa. Phew! Ideea mea cu parcelele poate că, până la urmă, nu este complet originală - vorbim totuşi de o idee ce se va propaga tot mai mult în următorii ani, pentru că literatura o să devină, în mod evident, tot mai fragmentară. Aş vrea atunci să fiu măcar printre primii care or să publice aşa ceva.

...Ce aş vrea să fie acum vară şi să-mi pot vedea de "Ermetic". Ce mă enervează că am pierdut încă o oră odată cu trecerea la timpul de vară. :(

Sneaker Pimps

2008-03-28T20:42:00.001+02:00

La ora aceasta târzie (pentru blogat), simt nevoia să mărturisesc: sunt acum al naibii de fericit. Uite, deja mă dau lacrimile, deja încep să se cristalizeze în LEDuri albăstrui. Nu, nu m-am îmbătat, nu m-am drogat. Pur şi simplu am reuşit să găsesc ediţia din "Becoming X" al celor de la Sneaker Pimps care m-a captivat în vara anului 2006! Timp de o grămadă de vreme, peste tot am putut găsi numai reissue-ul chior care are ediţii refăcute ale melodiilor. Da, poate ţi se par alea mai bune, dar sunt ataşat de versiunile originale, nu de batjocora aia! Ascult acum în căşti "6 Underground" şi nu pot să nu zic asta: harpa aceea de la început şi de la încheiere este beţie, euforie pură. Uite, vezi becurile acelea de pe podea? De-asemenea, mai devreme ascultasem "Spin Spin Sugar": în sfârşit am putut asculta versiunea originală, mai crocantă şi cu o doză din zgomotele "experimentale" ale lui Kelli Ali, şi nu versiunea editată care n-are zgomotele alea ciudate, ce-i drept, dar nu sună la fel de bine... Nici nu mă mir de ce nu sunt prea mulţi cei atraşi zilele astea de "Becoming X", având în vedere cât de chioare sunt melodiile editate pe care le găseşti cu uşurinţă în ziua de azi... Da, "Splinter" e grozav, dar numai dacă uiţi "Bloodsport" şi reissue-ul lui "Becoming X"... E clar: am să merg curând pe o supradoză de Sneaker Pimps. Că Laika şi Sankt Otten am ascultat destul de mult...

Kola

2008-03-27T11:29:00.002+02:00

I'm so drunk (instead of beer, I've drinked nothingness). Where's my salvation? How am I going to finish Tripreco until the middle of April? Tell me.

Tente

2008-03-22T10:54:00.002+02:00

Ştii ce? Ar trebui să mă fiu şi mai matinal ca să am vreo speranţă de a prinde perioada zilei în care am inspiraţie...

Încetul cu încetul, "Ermetic" se apropie de parcela cu numărul 100. Ce voi face acolo?... Nu vreau să mă gândesc deja la asta.

Ages

2008-03-21T18:51:00.000+02:00

N-am mai fost aici de ani de zile. I really hate this month. Foarte mult stres.

Bleep

2008-03-17T18:56:00.002+02:00

Cine sunt eu? Ce caut aici?

De remarcat că am fost asaltat de curând de olimpiade (umrează şi testele) şi că am început lucrul la Tripreco. Ce promiţătoare arată lucrurile! Tot ce sper e să nu mă las pă tânjeală, că numai aşa mă voi putea mândri că am făcut un site despre muzica pe care o ador atât de mult - trip-hop. For more news on Tripreco, tune in here. Asta dacă nu cumva iar uit de pagina asta mov. Sau mauve.

Slow

2008-03-08T21:28:00.002+02:00

Treaba merge aşa de încet şi de (oarecum, căci lenea e totuşi cucoană mare) neplăcut pe-aici, pentru că, deşi lenea e foarte călduroasă, mai ales aici, în faţa calculatorului, nu reuşesc să-mi aloc energia, nu reuşesc să-mi găsesc energia pentru a mai face ceva grozav în literatură. În ultima săptămână, am făcut însă un poem destul de lung şi foarte bun (se cheamă "Totul" şi mi-e lene să-l transcriu deocamdată) şi am avut la un moment dat câteva vise cât de cât interesante din care am extras ceva pentru încă 3 pagini de Ermetic, dar ambele chestii mi-au lăsat impresia că nu eu am scris astea, ci că ele se scriu singure.

Fie mă salvează visele, fie mă salvează o nouă zi...

Whatever

2008-03-07T09:55:00.002+02:00

N-am mai fost demult pe-aici. Whatever.

Vise interesante: mai deloc. Mă doare mâna acum de la tastatura asta nenorocită... PEROPSPFO

Time

2008-03-02T17:22:00.000+02:00

That's what we need. So little time, so many things to do...

Încep să sun cam melodramatic. Adevărul este însă următorul: trebuie să demarez nişte proiecte acum sau niciodată.

Whatever.

Shift

2008-02-29T09:53:00.002+02:00

Da, în după-amiaza trecută am fost mult mai furios, dar odată ce m-a îmbrăcat cu ceva mai puţin roşu...

Azi-noapte: o serie de vise fade, niciuna dintre ele fără o personalitate remarcabilă... Ceea ce poate descrie starea mea de acum. N-am deocamdată prea mare creativitate - şi nici nu trebuie, având în vedere faptul că o să încerc să termin de citit Jurnal II al lui Cărtărescu şi apoi să-l predau ca, în sfârşit, să pot încerca Kafka. Mă tentează foarte tare să citesc Metamorfoza.

Still, am reuşit să scriu ceva aseară la Ermetic. Nu mai scrisem de foarte multă vreme (parcă o veşnicie) dar am reuşit să găsesc contrapunctul de care aveam nevoie aici, aproape de parcela cu numărul 50: un Selenaru Negrea (sau Uranusian Negrea?) uranusian adresându-se fără milă cititorului într-o manieră similară unui experiment pe reportofon (a.k.a. telefon mobil gratis)
pe care l-am făcut: nu vei găsi nimic interesant aici... De altfel, e ca şi cum ai proiecta o bucată de literatură în limba latină având un public-ţintă dispărut acum mai bine de 1000 de ani. Într-un fel e acelaşi gen de nebunie în vid pe care l-am promovat în ciclul meu recent de poezii. Plus: o parcelă care arată ca o listă de emailuri. În listă: mai multe mesaje de la "eu" (!), ceva spam de la VIAGRA JONES şi Gabi Bivolaru, plus ceva de la Editura Napoleon (există aşa ceva?...) care mi-au dat "flit" după numai două mesaje, precum şi chestia cea mai şocantă a serii: un mesaj ce pare să fi fost trimis în anul 2 d. Hr (!) şi care conţine nişte mesaje neinteligibile (ce să mai zic de autor, al cărui nume e compus din simboluri abstracte...). Da, lucrurile încep încetul cu încetul să se urnească pentru Ermetic... Tot din perspectiva lui Uranusian Negrea o să mai evoc şi aşa-numitele feelermarketuri ce vor reprezenta următorul pas după instalaţiile luminoase ce se adaptează în funcţie de mood-ul trecătorului în Neptuna. Cool.

Crushed

2008-02-27T20:17:00.002+02:00

Mă simt acum destul de deplorabil pentru că un posibil capitol important din memoria mea a fost ştearsă cu forţa. Damn it. Ceea ce de fapt poate era un vis s-a amestecat cu amintirile din prima copilărie...

O să am despre ce vorbi în proză sau chiar în poeziile mele. Despre chestia asta... deocamdată vreau să zgândăr acest subiect delicat numai în prezenţa stiloului.

Aftermath

2008-02-27T10:03:00.003+02:00

N-am mai scris aici de ceva vreme... Problema cea mare - am fost foarte ocupat în ultima vreme ba cu olimpiada de română (şi am fost admis cu 8,50!), ba cu portofoliul de la română, ba cu recuperatul temelor. Acum mă simt mai relaxat, dar în acelaşi timp destul de obosit. Aş vrea să vină vacanţa de vară ca atunci să mă pot odihni ceva vreme şi să pot astfel gândi să scriu ceva coerent... Aş vrea să vină vacanţa de vară ca în sfârşit muzica să aibă efectul răcoritor al îngheţatei; atunci o să pot şi eu să umblu prin casă în haine mai simpluţe...

Am scris ceva poezii în ultimele zile, ba chiar am reuşit prin "Înregistrări din arhiva peştilor-pijama" să fac poate cele mai reuşite poezii ale mele. Acolo am reuşit cu adevărat să encriptez mesaje complexe cu ajutorul unor imagini abstracte după care am tânjit ceva vreme.

Am reuşit să găsesc "Exil pe o boabă de piper" de Dinescu la biblioteca de la şcoală - ceea ce e de mirare - dar ceea ce am citit acolo... hm, cred că aş fi apreciat volumul la adevărata lui valoare dacă l-aş fi citit de mai multe ori. Oricum, sunt acolo o grămadă de poezii decente şi o grămadă de imagini interesante, dar nu reuşesc încă să-mi dau seama de ce ar fi Cărtărescu mai slab decât Dinescu... Nu că ar fi făcut cineva o comparaţie, dar dacă stau bine să mă gândesc, cred că succesul la critici al lui Dinescu îi se datorează încărcăturii politice din poeme, în timp ce poemele lui Cărtărescu sunt deseori naive, aparent superficiale şi fără prea mare încărcătură politică. Prefer Cărtărescu poate pentru că n-am chef de politică, dar, pe de altă parte, îmi place mult mai mult atmosfera din poemele cărtăresciene decât revolta colorată a lui Dinescu...

...Şi după cum spuneam, ciclul meu recent de poezii a ieşit foarte "mişto", cu multe pasaje memorabile şi, în general, cu o atmosferă densă dar nu extrem de evidentă.

Purple

2008-02-24T11:11:00.002+02:00

Acum n-o să mai zic de visul meu plin de voyeurism de-aseară. Deja am zis de el într-o poezie care poate va ajunge mâine pe net...

Crap: prima poezie "ejectată" de editorii siteului. Acum că am dres problema aceea gramaticală, mă simt foarte jenat de faptul că fac la fiecare 4-5 cuvinte câte o greşeală... La naiba, nu e timp mai deloc de stat degeaba şi totuşi vreau cu ardoare să meditez sub purpură...

Tired

2008-02-23T15:07:00.002+02:00

Am fost la olimpiada de română. Sunt foarte obosit.

Vis exagerat de lung şi oarecum vag ce se petrece la o casă similară cu cea a mamaiei Jeni; acţiunea visului e destul de vag; parcă la un moment dat profa de informatică şi computerele din cabinetul de info s-au materializat şi parcă m-a pedepsit profa pentru că scotea calculatorul meu nu ştiu ce sunete penibile... Parcă l-am văzut la un moment dat pe Beni. Odată chiar s-a întâmplat ceva dubios în toate încăperile casei... În fine, visul se termină în veşnica formulă a coşmarurilor mele: un câine mă muşcă. Se pare că sunt din ce în ce mai greu de ucis: nu mă trezesc decât după câteva muşcături dureroase... Când mă trezesc, deşi nu ştiu cât e ceasul, observ că cerul e la fel de negru cum era înainte de vis. Cu alte cuvinte, timpul s-a comprimat...

Detuned

2008-02-22T10:06:00.002+02:00

Aseară am fost traumatizat. Am reuşit să găsesc câteva melodii ale unei trupe ale cărei piese am încercat să le găsesc timp de 2-3 ani, dar majoritatea melodiilor s-au dovedit a fi fâsuri... Bleah.

At least am fost în extaz aseară pentru că am reuşit să concep un ciclu poetic denumit "Înregistrări din Arhiva Peştilor-Pijama". Aseară am reuşit să fac 4 poezii foarte reuşite, dar în dimineaţa asta n-am reuşit decât să scriu 2 rânduri la a 5-a poezie; şi rândurile alea constituie o idee singulară pe care am reţinut-o de aseară... Îmi venea efectiv să plâng că n-am reuşit să mă tunez iar la atmosfera aceea nocturnă... Damn it. Şi nici nu am timp să mai refac atmosfera aia azi. Ce să mai zic de mâine când o să fiu obosit după olimpiadă şi de duminica supraaglomerată... Bleah. Do not ever think about the future.

Vise:

!) Ceva vag dar oricum misterios, ceva cu crime şi multe mistere pe metru pătrat. Cred că am văzut la un moment dat un cadavru ridicându-se la suprafaţa apei dintr-o cadă... Localizare vagă: zona Brotăcei...

2) Tot undeva în zona Brotăcei, dar ceva cu mult mai vag decât visul anterior. Tot ceea ce-mi amintesc este că treceam pe strada Adamclisi (părea o alee pentru noi cei care pluteam) împreună cu mai multe persoane parcă, dintre care o reţin doar pe diriginta noastră, ce se uita cu subînţeles la rochiile din vitrinele unor magazine inexistente în realitatea asta, rochii care erau mai multe voaluri ca în Arabia...

3) Începe cu o prezentare derulată în viteză, cu culori psihedelice, muzică "activă" şi skateboardişti parcă decupaţi nu din peisajul ăsta urban ce trece cu viteză prin faţa ochilor. Apoi, în acelaşi stil, nişte oraşe ceva mai apropiate de România noastră, minus skateboard-uri, plus un Corneliu Vadim Tudor desprins parcă dintr-o reclamă 2D mişto la coca-cola care zice ceva neinteligibil din care reţin numai cuvântul "Ceahlăul"... Mai apoi, inconştient, ritmul se încetineşte şi cadrul se fixează pe un soi de grădină care probabil aparţine unei ambasade sau altă instituţie de gen din moment ce era păzit. Nu ştiu de ce, dar aici îl pândesc pe paznic la fiecare pas, deşi par să-i fiu invizibil... La un moment dat însă, grădina se transformă inconştient, nu brusc, în spaţiul viran care era între blocuri înainte să vină ăştia cu macaralele lor, gata să construiască 4 blocuri într-un spaţiu atât de îngust... De fapt, vorbesc în perspectivă, pentru că nici măcar n-au terminat fundaţia deocamdată - ieri chiar e destul de creepy priveliştea de-afară, în care în peisajul binecunoscut de mine s-au infiltrat nişte braţe de robot desprinse din SF-uri... Revenind la visul meu psihedelic, până la urmă mă satur de pândit paznicul ăla şi nu pot să nu remarc că deasupra se învârte un elicopter care însă nu încearcă să mă atace, de fapt nu ştiu nici dacă stă acolo pentru mine... Totuşi, speriat de elicopter, mă adăpostesc la intrarea în bloc şi încerc să intru în bloc, apăsând cu greu interfonul prin mănuşile astea inflexibile...

Perfume

2008-02-18T16:09:00.002+02:00

24 de ore am fost în tensiune maximă. Muncă de chinez bătrân... sau de olimpic.

La ora asta n-am niciun chef să reîncep marele chin.

Agent 5.1 - Cake Song. Ce se potriveşte cu mood-ul meu.

Rush

2008-02-17T15:59:00.002+02:00

...Lots of things to do.

Un lucru am de zis: nişte vise cam vagi, cu lumânări în vârful aproape fiecărui copac (ce stranie coincidenţă...), nişte biblioteci cu atmosferă de fund de pahar cu cola (vise cam multe biblioteci în ultima vreme...), o doză de zbor sau plutit, oricum stat la mare înălţime.

Plurivers

2008-02-16T10:18:00.003+02:00

Ce universuri am vizitat aseară...

1. Într-un Bucureşti (?) nocturn, la o prăvălie de nu-ştiu-ce (cărţi erau pe-acolo, dar nu ştiu dacă era librăria doar de cărţi), am recunoscut în vânzătoarea de-acolo pe viitoarea mea iniţiatoare... da, se anunţa în acel univers vremuri de aur în care adevărata mea conştiinţă avea să se ridice la suprafaţă şi să înflorească - într-un fel, petalele ochilor mei...

2. Ceva mai aproape de domeniul coşmarului. În acelaşi sinistru Tomis Nord pe care-l ştiu, gaşca pe care am temut-o atâta vreme insistă să-mi facă de hac cu bulgării violenţi de zăpadă. Am alergat, dar tot au reuşit să-mi bage un bulgăr în sân şi să mă dezintegreze... În fuga de la Tic Tac însă. am salutat-o şi pe o vânzătoare/barmaniţă la un bar care era unde e Dimico în realitate - şi în ea am recunoscut-o iar pe iniţiatoare, deosebită de calmă de parcă ştia că ăsta e doar un vis...

3. Ceva "mellow". Vedere a celor trei blocuri C. Parcă pentru a mă ademeni şi mai mult la ferestrele dormitoarelor, deasupra C2-ului se afla o coroană de neoane multicolore. Pe celelalte blocuri însă nu era aşa ceva. Focusez brusc pe C3, parcă având statură de machetă miniaturală. Undeva (dar nu în apartamentul meditatoarei), o cameră cu o bibliotecă. Acolo, îmi arunc privirea pe un caiet care se dovedeşte a fi de fapt o carte de Mircea Dinescu. Experiment poetic îndrâzneţ: tot felul de notiţe acolo, unele geniale, altele aparent incoerente. Într-una din ele, se menţionează şi trip-hop-ul - ba chiar titlul e numele formaţiei Amstrong.

Bun, bun! Călătoriile mele prin universuri paralele sunt tot mai interesante! Cine mai are nevoie de televizor?...

Jose Ortega Y Gasset - "studii despre iubire". Interesant; lectura decurge rapid, spre deosebire de sufocant de lungul "Metafizica sexului"... În paralel: Mircea Cărtărescu - "Plurivers vol. 1". Vol. 2 l-am dat înapoi după numai două zile - nu de-alta dar poemele din "Totul" şi "Dragostea" sunt uneori parcă prea complexe, prea... mature? În pauzele în care nu lecturez pentru şcoală, e esenţial să mă ventilez puţin câte puţin cu versuri precum "hai să bombardăm cu cartofi albaştri aceste savarine cu difuzor"...

500

2008-02-15T20:59:00.001+02:00

O să trebuie să citesc o groază weekend-ul ăsta...

"Acesta este sufletul meu, Raşel
Rugaţi-vă pentru el"
(Tudor Arghezi)

Something

2008-02-13T20:47:00.001+02:00

colega mea colega mea colega mea colega mea colega mea colega mea colega mea colega mea colega mea

vai ce e cu ea?
vvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvv

Urmează pauza de publicitate. Apăsaţi pe buton.

Morţi

2008-02-13T18:53:00.002+02:00

Înainte să uit (deşi nu prea pot):

trăim într-o societate de oameni morţi. sunt la modă oamenii morţi care pozează pe reviste de necrofili ("PLAYBONE" sau "PENTGRAVE"). scheletele trebuie să arate cât mai "cool", cu orbite goale cât mai împodobite. fireşte, toată lumea se dă în vânt după morţii cu sicrie Porche sau Maibach sau Latborghini, toată lumea ar vrea să aibă cavourile de lux pe care le văd la MTV. în fiecare zi vezi în ziare (ba pe prima pagină, ba pe pagina 7, ba pe ultima pagină) cel mai "chic" sau cel mai "la modă" schelet femenin, vezi cum radiografiile lor le provoacă tuturor dezlănţuirea singurului jet de energie care îi mai lasă să se mişte de colo pînă colo.

Am avut aseară vise foarte productive, foarte "addictive". Besides doza zilnică de voyeurism, am reuşit în viaţa mea paralelă să-mi extind domeniul universului "familiar", "sacru". Am trecut de pragul unei case necunoscute de mine până atunci şi i-am colonizat şi pe ei şi pe casă. Pe care le protejez în cadrul unor întâmplări demne de serialele TV din anul 1872.

Că tot vorbeam acum ceva vreme de Science Fiction Jazz. În mod clar, se poate ascunde ceva terifiant în casele acelea vechi din centrul Constanţei. Foarte înspăimântător să dai de tehnologie avansată în interiorul unei astfel de case baroce şi cu întunecime înaltă, nu-i aşa?

Related: Viorica tocmai s-a dus în "Ermetic" la doctorul său (fireşte, acelaşi pe care l-am avut şi eu) datorită unor probleme medicale grave... (cât de grave nu va ştie cititorul deocamdată) şi, ca de obicei, intră în labirintul pe care ea îl ştia atât de bine, doar că ceva e schimbat. To be honest: chiar lucra doctorul meu de familie într-un imobil înspăimântător de pe bulevardul Tomis, aproape de piaţa Unirea. Trebuia să treci, ca să ajungi la cabinetul lui, printr-o serie lungă de scări şi coridoare de-a dreptul labirintice, care se întindeau pe mai multe nivele, adânc în miezul imobilului. Pe vremea aceea, vroiam să fiu arhitect, aşa că eram foarte atent pe unde treceam, încercam mereu să concep în mintea mea un plan al clădirii prin care treceam la un moment dat; în cazul ăsta, mi-a luat ceva să-mi dau seama că acel cabinet era de fapt la parter - de fapt spaţiul de la intrare şi casa scării de unde se intra în cabinet erau separate de o mare sală de cinema mereu umplută de întuneric şi de scaune şi podea roşu întunecat, aproape stacojiu.

Fireşte, cititorul nu va fi şti aceste lucruri.

Sictir

2008-02-12T19:35:00.001+02:00

Am fost azi foarte frustrat din cauza acestor enervante lecţii de [printre altele] fizică şi istorie... Aş vrea să las toate aceste pierderi de timp la o parte şi să-mi văd de adevărata mea materie - româna.

Ascultam în aceste momente Abis - o trupă românească de trip-hop. Câteva idei interesante pe ici, pe colo, dar overall nu reuşeste să-mi atingă sufletul, mostly because e în mare parte inspirat de muzica anilor '80, pe care o evocă cu uşurinţă. Ceea ce însă nu-mi produce efectul pe care totuşi îl produce poezia lui Cărtărescu - mă rog, or fi ele lansate în anii '80, dar ele evocă un Bucureşti care temporal poate fi plasat cu precădere în tinereţile autorului - cred că n-are rost să zic că Bucureştiul lui Cărtărescu, la începuturi cel puţin, este în marea lui majoritate zugrăvit de mintea lui în culori stridente, lucru care n-a fost luat în seamă de cei care l-au criticat aspru pentru faptul că Bucureştiul, în plină criză ceauşistă, are înfăţişare de Las Vegas...

Haleluia!

Clarobscur

2008-02-12T10:16:00.000+02:00

Sunt fericit în obscuritatea mea completă care îmi acordă dreptul de a face absolut orice în acest blog pe care nimeni nu-l citeşte şi nu-l comentează... dar stai, 81 de vizualizări??

Aseară am omorât mai mulţi indivizi. Scorul l-am avut destul de mare dar, deşi am suportat faptul că aproape pluteam pe apă, n-am mai suportat nişte ziduri de netrecut, deşi îmi dădeau şi nişte sfaturi şi deşi mai erau şi rute alternative.

Arigato

2008-02-11T20:15:00.000+02:00

Nehotărât azi.

Până la urmă, cred că mă duc la olimpiada de română.

În general, nu mi-a fost greu să-mi dau seama de ce îmi plac aşa de mult poeziile lui Cărtărescu. Acum însă ştiu care este "miezul" liricii lui: plimbările lui prin oraş sunt deseori evocate într-o manieră vizibil sexualizată pentru că panorama Bucureştiului gri al anilor '60, '70 şi '80 îi aduce aminte de căldura paradisului din care a făcut cândva parte... Două versuri din "să ne iubim, chera mu" mi-au atras atenţia: "creierul nostru îşi amintea de când stătea ghemuit/de când pulsa, de când palpita, fojgăia, colcăia, mişuna, şerpuia". Nu mai încape îndoială - asta este esenţa poeziei lui Cărtărescu. De ce nu le place unora poezia lui Cărtărescu? Simplu - n-au simţit ce evocă aceste poezii. Eu nu pot să zic însă acelaşi lucru.

Abraziv

2008-02-10T10:31:00.000+02:00

Aseară nu mai ţin minte să fi visat decât o parte dintr-un episod din Sam & Max care probabil nu va fi niciodată făcut pentru că le-ar fi lene producătorilor să facă clădiri cu 2 etaje prin care poţi merge...

În dimineaţa asta, mă terorizează gândul că am de face zilele astea cu nişte chinuri îngrozitoare pentru olimpiada de română şi alte alea. Go Superman Go.

Tânjesc după o vacanţă de vară petrecută în uscata şi retrasa sufragerie, scriind la romanele mele şi bând din sticla de apă la fiecare 5 rânduri scrise.

Void

2008-02-09T09:59:00.000+02:00

Un vis de-a dreptul cinematic aseară, tot la şcoală cumva, dar într-o buclă a timpului din care nu se prea ştie cum se poate evada. Parcă, parcă, am evadat la un m0ment dat, dar în final eram la biblioteca şcolii (ştiam asta deşi tot albastrul pe care-l ştiam era convertit aici în culoarea lemnului sau ceva de genul) şi vorbea Iliescu acolo cu alţi politicieni despre... d'ale lor.

Ce să mai zic aici? Mi-a ieşit aseară, în timp ce ascultam "Like a Game" de Bergman, un poem suprinzător de reuşit numit "Căderea". De obicei nu fac reclamă la poemele mele pe-aici şi de obicei nu pun astfel de titluri destul de banale, dar am făcut o excepţie.

Yello

2008-02-08T10:17:00.000+02:00

3 vise aseară:

aflându-mă într-o încăpere ce seamană cu acel cabinet de engleză de la liceu cu pereţii negri (se mai întâmplă ceva acolo dar nu-mi aduc aminte ce), mă uit la TV unde îl văd pe Mircea Badea certându-se cu unul probabil de la CNA sau trustul lui Sârbu, care-l acuză pe Badea că a făcut reclamă unei reviste (deşi nu era reclamă, era doar o indicaţie), pe când Badea vede o reclamă făţişă în timpul telenovelei "Inimă de ţigan": o fată pe capota unei maşini argintii, cu revista ProMotor lângă ea, chiar pronunţând numele revistei... Înainte să se termine confruntarea, semnalul se întrerupe.
un soi de coşmar (la naiba, ce am în ultimele zile, de am început să am iar coşmarurile acelea care se termină mereu cu dureri îngrozitoare) care începe cu nişte secvenţe pe care le-am mai văzut într-un vis acum nu-ştiu-câtă vreme dar brusc intervine o nimfă sau zeiţă sau semizeiţă misterioasă care nu face mare lucru (doar iese din adăpostul ei şi apoi se întoarce acolo) doar că influenţează cumva lucrurile fiindcă rămăsese doar eu şi câinele căruia îi era lene să mă evite aşa că mi-a muşcat tot corpul.
nu reţin mare lucru din visul ăsta, doar faptul că plănuisem împreună cu cineva un act terorist... (!)

Aş vrea, din tot sufletul, să pot să particip la o trupă de trip-hop, măcar ca textier dacă nu altceva. Aş vrea să creez ceva mai mult decât o searbădă dimensiune textuală unde nu pot să experimentez prea mult. Cred că uneori muzica poate exprima mult mai multe decât cuvintele. În privinţa aeasta, aş vrea mult să pot evoca atmosfera acelei perioade mult mai credibil...

Vise, taică, vise...

Snack Bar

2008-02-07T21:05:00.000+02:00

Cercul cromatic al acestei după-amiazi: galben, roşu, verde.

Am fost la Brotăcei şi am însoţit-o la shopping pe mami ca să pap şi eu un şuberec (pentru cine nu ştie: e un soi de plăcintă cu carne. Soarele cam începuse să apună, aşa că până am ajuns acasă s-au aprins mai toate luminile. La Brotăcei, m-au frapat mai multe chestii:

deasupra vechii cofetării de la Brotăcei (de care nu prea îmi mai aduc aminte, cu excepţia îngheţatei colorate de-acolo şi intimităţii locului...), fiindcă s-a deschis de-atunci acolo un cafe bar/snack bar/cârciumă, a fost pus un neon boxed într-o cutie (cum altfel să-i zic?!) galbenă pe care scria ceva cu litere mici, "cafe bar &..." sau ceva de genul. Ceea ce conta era însă lumina galbenă ce-mi aducea aminte de neoanele Camel de pe vremea mea...
şirul de luminiţe galbene, roşii şi verzi (de la distanţă ţi se pare că sunt doar galbene) ce se întindea deasupra noastră, pe corpul de clădire care găzduieşte majoritatea magazinelor din zonă. Nici nu-mi mai aduc aminte cum arăta Brotăceiul înainte să se facă acel corp de clădire, deşi îmi mai aduc aminte de "grădina" unde acum se află acel mic imobil de birouri... De fapt, dacă stau acum să mă gândesc, nu-mi vine să cred cum au reuşit să înghesuie ăia aşa o clădire într-un spaţiu aşa de mic... Sau poate eu l-am înghesuit aşa în mintea mea... În fine, revenind la luminiţe, zici că erau uitate de la Crăciun încoace.
hei, şuberecul a rămas la fel de "pătat" şi de rece!...
şi totuşi, intrând în supermarket-ul principal, deserturile de-acolo, deşi niciuna prea apetisantă, m-au făcut să regret puţin faptul că am ales să mănânc şuberec...
deasupra Fornetti: un neon verde şi becuri roşii. Speaking of red lights, alimentara-abator cu perdea inclusă n-a renunţat încă la vestitul neon roşu spre roz care încinga privirile oricărui vroia să cumpere carne...
deasupra farmaciei: neon sign cu verde şi roşu. Crucea de lângă ea - verde şi roşu spre oranj.
Într-o parte obscură a Brotăceilor, un magazin de lactate acum închis , dar cu neon aprins, dezvăluind astfel o distopie ca prin 1997: pereţi crem sumbri, neon sumbru, încăpere aproape goală, pavată cu mozaic ceauşist (acelaşi pe care îl văd acasă) şi în care sunt două frigorifere în care se văd vag chestii albe (cu alte cuvinte, produsele lactate). Nu ştiu ce nu mă face totuşi să cred că în frigorifere sunt produse alimentare şi nu suflete... Plus geamurile ce reflectă neonul galben al nostalgiei de deasupra unui loc al decadenţei.
Chiar mai mult decât acel neon galben de deasupra fostei cofetării, neonul galben (galben pur, nu neon obişnuit acoperit de o cutie/abajur galben) de deasupra unui loc al decandenţei (unde aparent se joacă poker şi alte astfel de jocuri de noroc) aflat într-o parte obscură a Brotăceilor mi-a amintit de 1997, de imperfecţiunea magică de atunci, de neoanele Camel, de stelele prăfuite de la atâta fum de ţigară, în fine, de acea lumă care vreau să o evoc permanent prin muzica pe care o ascult, prin literatura pe care o citesc... Atuncea, în mijlocul oraşului pe care l-am îmblânzit aplicându-i un strat de vopsea magică, mă găseam pe mine, pe sine, într-o măsură comparabilă numai cu revelaţiile mele recente...

Aş vrea să mai zic şi niste chestii, dar sunt cam presat de timp... Iar visul pe care iniţial vroiam să îl povestesc... prea un coşmar ca pe vremuri, deşi mai complex. Vreau un puzzle oniric aiurit.

Reverie

2008-02-07T10:04:00.000+02:00

Începusem aseară, plin de forţă, o poezie numită "Martor de hârtie" pe baza reveriei mele la adresa locurilor unde tati lucrează şi a lucrat - trei la număr, din câte-mi amintesc, de-aici şi numărul de cânturi. Primul cânt a ieşit grozav, dar celelalte două (pe care le-am scris în dimineaţa asta)... Bleah. Ar trebui să o refac, e păcat de primul cânt...

Heim

2008-02-06T19:09:00.000+02:00

Huh: tocmai dădusem logout când mi-am amintit că mai vroiam să zic ceva în blog-ul precedent.

Când am văzut coperta de la "Heim" al celor de la Sigur Ros (o poţi vedea aici: http://www.sigur-ros.co.uk/images/heim-cover.jpg ), imediat mi-a venit în minte ce aş putea face pe Science Fiction Jazz. Fotografia de pe copertă e de fapt o fotografie luată înaintea unui concert acustic Sigur Ros organizat pentru rudele şi prietenii lor, fotografie care are de-altfel o perioadă lungă de expunere. Cu un aspect de-a dreptul oniric, poza ar fi putut fi oarecum banală dacă nu existau şi unele detalii bizare care să o scoată în evidenţă. În afară de microfonul acela care pare o aparatură odioasă, există şi ceva care pare a fi o uşă (indicatorii deasupra lui par să indice faptul că e o ieşire), deşi mai degrabă arată ca o uşă de buncăr antiatomic, o uşă care are un mic geam prin care se vede lumină difuză, de aceeaşi culoare cu lumina de dincolo de perdeaua din dreapta imaginii şi cu lumina care vine din spatele unui posibil geam foarte mic. Ceea ce este cel mai tulburător este faptul că, pe uşă sau în faţa ei, se văd două cercuri roşiatice (ochi?) care par a face parte dintr-un corp robotic, aidoma sentinelelor din Matrix, doar că sentinelele acelea aveau mulţi ochi... Ăsta sau ăştia au doar doi, dar suficienţi pentru a amplifica misterul. Colac peste pupăza este atmosfera generală - foarte apăsătoare, cu o senzaţie acută de vis (chit că visele nu se pot fotografia...) al unui individ tulburat de statul atâţia ani într-un buncăr aflat la mulţi metri sub pământ...

Revenind la Science Fiction Jazz, cum ar suna o cârciumă uitată de Dumnezeu, în care, în lumina neagră a atmosferei apocaliptice, localnicii ar tremura de frică la un pahar în timp ce se lasă dominaţi de o sectă obsedată de maşinării fioroase?... În acest caz, va veni oare un erou să-i salveze?... Cu siguranţă nu voi fi eu acela.

Navigator

2008-02-06T18:07:00.000+02:00

Chit că a fost cam obositor, a meritat. 18 minute de extaz pur, de frumuseţe atât de intensă încât se învecinează uneori cu durerea - cam aşa se poate descrie epica melodie "Navigator" de la Veloce, o melodie de o intensitate aproape exagerată pentru cele 18 minute ale sale. 18 minute nu e mare lucru pentru mine - de exemplu, "Dead Stars", de la o altă formaţie foarte subapreciată de trip-hop numită Microbunny, e lung de aproape 25 minute, dar asta nu m-a împiedicat să o ascult destul de des pe mp3 player-ul pentru o anumită perioadă... După aceea, a trebuit, ca de obicei, să fac spaţiu liber pentru alte melodii.

În ceea ce priveşte îndeletnicirile mele scriitoriceşti - de când reuşisem să scriu vreo 9 pagini de poeme, n-am scris prea multe. Au venit nişte idei, dar ideile nu prea am reuşit să le înglobez încă, dar ele vor fi înglobate, stai fără nicio grijă, cititor implicit şi anonim.

Science Fiction Jazz. La această viitoare carte a mea mă gândeam în drumul meu de acum câteva zile la bibliotecă (uite, încă mai scriu despre asta, e clar că am nevoie de mai multe plimbări ca să găsesc pe stradă nişte idei interesante) despre ce ziceam?!... ah, da. În drumul spre bibliotecă, pe undeva în apropierea Sălii Sporturilor, era o construcţie veche din care tâşnea - discretă de parcă ar fi naturală - o enormă gură de aerisire (plasă inclusă) din care se auzea un zgomot infernal, parcă al vânturilor neptuniene amplificate sau al unei uzine de substanţă P (substanţă care este generată de creier în timp ce tu simţi durere) din adâncul unui infern... sau dimpotrivă, dintr-o fabrică din rai ce impune respect, dacă ar putea exista aşa ceva. Alături de porţiunea de zid de unde se ivea gura de aerisire, despărţit de un zid de încăperea din care venea zgomotul, se vedea casa scării a acelei construcţii, care părea cu mult mai puţin sumbră decât scările din unele case vechi din centrul oraşului cu trepte înspăimântător de înalte şi întuneric dens. În comparaţie cu acelea, scara aceea era încă într-un verde destul de întunecat, dar cu mult mai puţin terifiant de zgomotul care se auzea în încăperea alăturată (spre care nu e nicio uşă vizibilă). M-am gândit (cu voce tare) la faptul că aş putea face, în cadrul Science Fiction Jazz (la care mă gândisem deja în urmă cu ceva vreme), o lume în care s-ar face cumva o împletire de elemente (arhitecturale, etc.) clasice sau baroce, mă rog, în fine, o lume scoasă nu demult dintr-un soi de Ev Mediu, dar în care apar, intruzive şi mistice, elemente de tehnologie avansată (la fel de sau chiar mai avansată decât a noastră) care să fie percepute ca miracole de toţi în afară de eu şi tu...

De fapt, Science Fiction Jazz va include mai multe nuvele. Oricum, la ce m-am gândit eu nu este chiar inovativ (vezi steampunk), dar este oricum ceva mai deosebit pentru science fiction-ul românesc. Am însă în vedere să includ şi multe elemente de onirism (ştii, multe opere SF par a fi de fapt vise luate în serios şi prelungite exagerat de mult, ca să nu mai menţionez că mulţi autori de gen parcă a căuta doar acele chestii SF-iste care pot fi cât de cât explicate... Sau poate mi se pare mie.) şi de operă psihologică; evident, o să curgă inspiraţia în voie - ca la Reflexive waters on venus, or să fie multe cuvinte inventate. Yipee.

Veloce, dacă stau bine să mă gândesc, sunt totuşi prea obsedaţi, prea vor să includă elemente de drum'n'bass/trance/house în piesele lor. Pe o piesă, două, mai înţeleg, dar mai tot albumul e plin de ritmuri zgomotoase. Aş fi vrut, de exemplu, "Air Tanqueray" să dureze mai mult, iar intro-ul superb să fie mult mai lung...

Ermetic. Ce aş vrea să pot publica măcar 10-15 bucăţi din el, dar la ora asta mi-e o lene evidentă. Evidentă pentru că am scris (cred) aproape o oră să scriu chestia asta...

Albatros

2008-02-06T10:49:00.000+02:00

Ca de obicei, înaintea unei posibile furtuni, nimeni nu pare să-mi bage în seamă poeziile. De plictis, m-am decis ieri să postez una din poeziile mele cele mai reuşite pe poezie.ro, un vas pe care l-am abandonat cu mult înainte să se scufunde. Odată cu noul Agonia V2, ai parte de noi "avantaje", ca de exemplu: să te logezi pe contul tău este uneori (deseori) imposibil (culmea ironiei: un admin ne-a avertizat că nu ne vom putea loga timp de câteva minute... asta acum o lună de zile); dacă încerci să accesezi forumul, nici măcar nu te mai redirecţionează site-ul, pur şi simplu ai parte de o eroare 404; printre lucrurile nu prea noi: nimeni nu prea mai accesează chat-ul (majoritatea se logau acolo şi acum multă vreme), de-asemenea, la fel ca acum 2 luni, editorii tranşanţi mi-au aplicat nonşalant pe poezia mea nouă eticheta de "atelier" fără să-mi explice ce anume este "nesatisfăcător" la poezia mea... lucru care, de-altfel, le şade bine - lor şi site-ului lor, "cel mai bun site românesc în materie de literatură"...

Waiting for "Freamăt de timp".

Radiohead - Idioteque. Faină melodie.

Lust

2008-02-05T16:33:00.000+02:00

Ce vreau: "Submarinul iertat".

OHP = O Halva Punctuală

Până la urmă, după mai multe amânări, am ajuns iar la mediaţiile de la matematică. I really suck at it. În blocul unde stă profesoara, e destul de creepy. Unde erau cândva lambriuri, sunt acum pereţi crem infectaţi de tăcere şi de solititudine. La etajul 4 unul şi-a pus deasupra uşii de la apartment un luminator cu senzor care se aprinde de fiecare dată când trece pe palier cineva. E foarte creepy, parcă ţi se strânge inima atunci când se aprinde becul care face un zgomot specific. Îţi stimulează paranoia... Ameţit ce sunt, m-am oprit iniţial la alt etaj decât trebuia, la alt apartament dar a cărei uşă are aceeaşi poziţionare. M-am cam ameţit atmosfera străină de la acel etaj, credeam că doar mi se pare că s-a schimbat etajul. Nu sesizam nimic obişnuit la uşă pentru că de obicei ea îmi deschidea, anticipându-mi profetic venirea. Acum ea nu mi-a deschis, am bătat în uşă şi nu mi-a deschis nimeni uşa pentru o vreme... Am apăsat pe sonerie şi am fost şocat să aud nu o sonerie obişnuită, ci un strigăt mut din altă galaxie, un ţipăt estompat de o pernă undeva departe... Până la urmă, un etaj mai sus mă strigase ea. În timp ce mergeam pe scări, atras ca o molie de feromonii adevăratului etaj, cineva deschisese uşa misterioasă de pe etajul anterior. Era un nimeni.

Also, lumina indigo din holul profesoarei. Stranie, lumina aruncă tot felul de reflexii metalice, parcă nelalocul ei, pe noi şi pe obiecte. Parcă-i desprins din visele mele.

Underwater - I Could Lose. Album interesant.

Sticle

2008-02-04T10:17:00.000+02:00

Argh.

Aseară am reuşit să scriu vreo 9 pagini de poeme, dar în dimineaţa asta n-am reuşit să scot prea multe din mine - o poezie destul de nereuşită, precum şi o poezie în engleză, de-asemenea destul de slabă, dar destul de bună printre celelalte poezii în engleză pe care le-am scris de-a lungul timpului...

Return

2008-02-03T17:27:00.000+02:00

Pare că a trecut de veşnicie de când am făcut ultima poezie. În schimb, tocmai am făcut câteva poezii. Una tocmai a ajuns pe poezii.biz, alta o sa ajungă acolo mâine, două le păstrez pentru o posibilă compilaţie viitoare de poezii nepublicate - dintre care una suficient de bună încât să ajungă şi la vreun concurs sau ocazie specială... Dar doar în cazuri disperate. Vreau şi eu, dacă o să vrea careva să public din poeziile mele nepublicate, să nu mă prezint doar cu rabaturi...

M-a ţinut din scurt, pe lângă şi gândul că trebuie să particip la anumite olimpiade, şi lectura Jurnalului (II) lui Cărtărescu - o lectură deprimantă în care Cărtărescu zice de foarte multe ori că e terminat, că e o epavă... Parcă vrea să demonstreze că scrisul lui nu e la fel de prolific cum ar putea părea uitându-te la lista de cărţi publicate care se găseşte la începutul aproape fiecărei ediţii Humanitas - care este incompletă chiar şi la Aripa dreaptă. Poate ediţiile de buzunar n-or conta prea tare, dar Poeme în garanţie? Cum stă treaba cu el?...

De-altfel, aş vrea să am puterea acum să mă chinui ca să trimit un email cât de cât politicos la cei de la Brumar - chiar aş vrea să comand Cincizeci de sonete... De-altfel, luasem de la bibliotecă pentru a doua oară Plurivers vol. 1 în parte şi datorită sonetelor de la finalul cărţii... Nici vol. 2 nu e rău, dar vol. 1 este cel de care m-am îndrăgostit.

Andrei Dumitru Iacobaş. Hmmmm...

Lunaseed

2008-02-02T10:16:00.000+02:00

Yeah, Lunaseeds sună foarte interesant...

Decizii pripite, în general o mare nerăbdare... Mare nerăbdare să terminăm odată cu modificările la apartament, mare nerăbdare să găsesc ceva inspiraţie. Inspiraţia nu prea vrea să vină însă... Poate doar e nevoie de un impuls ca de exemplu o plimbare la...

Reborn

2008-02-01T15:47:00.000+02:00

M-am mutat pe alt cont de Last.fm: http://www.last.fm/user/Selenaru_Negrea/

Şi cu asta am repetat gesturile alea primordiale... N-am citit degeaba "Sacrul şi profanul"...

Insen

2008-01-26T21:39:00.000+02:00

Nu, nu sunt mort. A fost doar o perioadă de relativă nelinişte care probabil va trece odată cu venirea primăverii. Mai am ceva inspiraţie în cap, dar nu la fel de multă, de spontană şi de intensă ca anul trecut, dar sunt mereu ocupat cu ceva... Argh, şi mai trebuie să citesc o mulţime de cărţi...

Dar situaţia e doar temporară... temporară, Florine...

Orb

2008-01-23T10:48:00.001+02:00

Aseară credeam că inspiraţia mi-a revenit, dar a fost doar o boare, un "sneak peek" a ceea ce va urma imediat în primăvară... Poate salvarea se află într-o oră de sport pierdută ca şi cele de dinaintea ei filozofând pe stomacul gol...

Need more Love Spirals Downwards and more Sunday Munich. Şi totuşi trebuie să termin "Sacrul şi profanul" cât mai repede...

Orbitor

2008-01-21T21:19:00.000+02:00

Am terminat "Orbitor: aripa dreaptă"! A fost de-a dreptul fantastic... Nu-mi pot exprima părerea într-un spaţiu şi timp atât de scurt ca aici aşa că...

Totodată, am mai terminat "Sam & Max Episode 2: Moai Better Blues" şi am început, la cărţi, "Sacrul şi profanul" de Eliade... Şi m-am calificat mai departe la olimpiada de limbă engleză!

...

Slim

2008-01-19T10:48:00.000+02:00

N-am mai fost aici demult...

Jigsaw

2008-01-12T18:34:00.000+02:00

Am multe griji dar vreau să uit de ele... Aş vrea ca totul să fie mai simplu. Dar e un solstiţiu supersilenţioasă undeva în adâncurile mele... Ce complicat e TOTUL. Aş vrea ca totul să fie mai simplu. Minimalistic.

Dar ele mă bântuie...

Stones

2008-01-09T18:40:00.000+02:00

Acum câteva ore, aş fi să stropesc tot blogul cu sânge... Dar de ce ar trebui să aştept de la cad(av)rele didactice să nu fie confuzie, la o adică să nu ia directoarea şi profesorii decizii contradictorii?!... "Să nu iubeşti lumea". Indeed.

Aş vrea acuma să fac ceva interesant, să văd ceva interesant, să aud ceva chiar interesant... Dar am acum doar o senzaţie de spleen tot mai accentuată... O fi de la faptul că n-am mâncat încă?...

Ermetic

2008-01-07T12:39:00.000+02:00

(A propos, o să mai încerc zilele astea să fac şi un blog separat pentru proza mea... Aşa, ca să aveţi o gustărică...)

Ermetic. Aşa se numeşte noua mea idee. Conform acestei idei, am început pe un caiet să scriu un soi de jurnal ermetic - la o adică, în fiecare zi (sau cam aşa ceva), o să adaug câte un paragraf. Ce voi scrie acolo? Well, acolo o să scriu diverse chestii de proză care par a avea absolut nicio legătură cu mine, dar care au de fapt toate legăturile cu mine, pentru că sunt produsul minţii mele - aşadar reflectând emoţiile, gândurile, stările mele. Dar pentru că tot ce am scris aici până în acest moment nu pare prea interesant, am scos un fel de explicaţie care ar putea ajunge într-o zi pe coperta din spate:

Protestând faţă de relativa lipsă de concentrare, de atenţie, de interes a cititorului implicit, autorul Selenaru Negrea a "jupuit" un roman ipotetic de structura sa convenţională şi a fărâmiţat esenţa într-un număr mare de fragmente cu care autorul compune un puzzle, o mare enigmă. Astfel cititorul, lipsit de scuza numărului mare de descrieri plictisitoare şi alte astfel de distrageri, este invitat să se joace cu numeroasele fragmente de esenţă literară în încercarea de a compune un imens tablou pictat undeva în interiorul minţii autorului. Cu atât mai mare provocare cu cât acest pseudo-jurnal este închis ermetic: nu există o fixare prea precisă în timp şi spaţiu, nici când vine vorba de timpul povestit şi cel al povestirii. De-asemenea aceste instantanee pot fi foarte diferite între ele, fie ca şi conţinut narativ, fie ca structură convenţională. Dacă mai punem la socoteală şi relativa multitudine de interpretări posibile la fiecare esenţă, rezultă că tocmai aveţi în faţă o miză cu mult mai mare decât cea a autorului.

Revelion

2008-01-06T19:00:00.000+02:00

Mă simt acum... fericit.

Am simţit o bucurie de copil la vederea cifrei rotunde de 10,000 în apropierea secţiunii "Tracks played" de pe profilul meu de Last.fm... Dar călătoria nu s-a oprit încă... nici pe departe.

Acuma aş vrea să zic ceva de un proiect al meu... Timpul însă mi-e duşman acum...

Indigo

2008-01-04T12:52:00.000+02:00

Agitaţie mare zilele astea. Am tot felul de chestii de făcut, ceea ce înseamnă că nu am timp mai deloc să-mi văd de roman şi de Orbitor... deşi am terminat în sfârşit Corpul în dimineaţa asta.

Am visat că pe sau lângă uşa de la balcon era un buton sau potenţiometru sau cum i-oi zice (ca la cuptorul cu microunde...) care, când îl manevram, se schimba culoarea felinarului de lângă C2 (sau al altor felinare, dar nu ştiu care era criteriul...) - astfel că l-am făcut indigo sau verde sau cine ştie ce altă culoare... Mister jucăuş. La un moment dat parcă mi-am zis mama mea să nu abuzez de aia... Nu ştiu cum, dar la un moment dat am reuşit să pun mâna pe o altă chestie care făcea cam aceeaşi lucru... şi de care ştiam numai eu... În fine, se vede că lucrul la Neptuna precum şi obsesiile mele personale îşi fac simţite prezenţa... De-altfel, acum ceva vreme am avut un vis în care eram pe un bulevard care nu exista lângă un lac Tăbăcărie care arăta cu totul altfel, bulevard care era flancat de cireşi înfloriţi... Şi bulevardul se termina la un soi de cabană chiar lângă faleză, unde am coborât pe scări şi m-am lăsat lovit cu toată puterea de forţele naturii... Iar în cabană, era un bec indigo misterios. UV.

Wait

2008-01-02T20:50:00.000+02:00

Acuma aproape tot ce fac e să aştept.

Oricum, am scris puţin la reflexive waters on venus (vreo 3 pagini de caiet studenţesc) - pare foarte promiţător. Idei foarte frumoase, dar ca să iasă ceva cu adevărat bun trebuie să le leg coerent... Sper să iasă în sfârşit mult mai mult decât o înşiruire de idei frumoase. Nu de-alta, dar ar fi mare păcat. Acum însă n-ar trebuie să mă laud - mai bine trec la treabă...

Ninge afară. Şi totuşi ascult Heed şi Electron Love Theory. Asta pentru că azi am rezolvat mai multe lucruri şi pentru că sorţile par a-mi fi favorabile... Cu Orbitorul n-am ajuns încă prea departe... La naiba, Florine. Nu mai e mult până când iar avem la şcoală tot felul de teste tâmpite...

Money will ruin everything. Indeed.

Mă simt bine... Nefiresc de bine... Într-un fel. Viitorul arată foarte frumos. Dacă primele două zile din an au început aşa de bine... Şi ăsta e doar începutul.

Gold

2008-01-01T16:14:00.000+02:00

Viitorul, ei bine, sună bine. N-o fi el verde ca fostul Connex, n-o fi de cel mai roz posibil, dar nici nu e negru. Trebuie să mă mai chinui cu Orbitorul, căci sunt cam în urmă cu programul pe care îl aveam în gând... Dar bibilotecara nu cred că se supără dacă mai extind puţin termenul, şi oricum după aceea nu voi avea prea multe cărţi care să le vreau şi să le pot lua de la bibliotecă. Eliade e interesant şi au o mulţime de cărţi de Eliade acolo, iar din Cărtărescu mai am acolo de citit doar Jurnal II, dacă nu cumva or să vină la bibliotecă cu alte volume... Yummy, yummy.

Galben. Gold. Golden. Venus. Visit Venus. Aveam de gând la un moment dat să fac ceva (la acea vreme, nu credeam că o carte) intitulat "Reflexive waters on Venus". Acum cred că va fi un roman SF (în sfârşit, mi-am mai amintit de sefeuri... deh, realismul magic al celor doi Mircea...) care se va situa într-o colonie venusiană poate cu mult după perioada zilelor noastre, dar atunci tehnologia nu va fi atât de evoluată cât ai crede că ar fi după câteva milenii... Va fi ceva straniu; voi pune acolo o mulţime de termeni şi limbi inventate, dar accentul nu va fi pe aventuri ci mai mult pe o anumită psihologie, ceea ce va fi lucrul cel mai dificil de scris din tot romanul. Voi utiliza şi din ideile, conceptele pe care le-am văzut în ultima vreme la Cărtărescu şi la alţii şi voi amesteca cât se poate de multă substanţă tipică Selenaru Negrea, ceea ce înseamnă că trebuie să-mi dezvolt cât mai mult tendinţele înspre adamism. Adicătelea, o să încerc să fac ceva cu feeling diferit decât marea masă a SF-urilor din ziua de azi. N-am citit extrem de multe SF-uri scrise de contemporani dar din câte am văzut se încearcă prea puţin să se facă ceva mai... diferit. Am răsfoit din o antologie science-fiction mai veche de la Nemira şi, deşi în prefaţă un autor străin nu chiar de duzină vine şi vorbeşte despre cât de armonios s-au dezvoltat izolaţii autori de SF din România (asta era prin 1994) şi de-aici şi originalitatea lor, pot spune că din ce am citit până curând, transpare prea puţin originalitatea despre care se vorbeşte... Poate sunt prea pretenţios, poate caut cu totul altceva în acest moment, oricum o să mai încerc să citesc din el, odată ce mai reuşesc să termin de citit din Cărtărescu, Eliade, Murakami...

Diferit. Diferit. 2008 cel puţin aşa se anunţă... Mama mea mi-a arătat recent un articol de horoscop printr-o revistă de-a ei în care se zice că Jupiter va îngrăşa anul ăsta şi că influenţa lui va fi foarte benefică pentru unii ca mine... Să dea Domnul să fie aşa.

Everything

2007-12-31T20:49:00.000+02:00

Forget it. That was a bad idea.

Well, ce să zic în afară de Happy New Year?...

De exemplu...

Bilanţul meu oniric pe anul 2007: Shady Pine, visul din "Raze azurii", South Fortuna (mai multe), cel de la orfelinat, cel care ar putea avea ca soundtrack "Inertia Creeps" de Massive Attack şi care s-ar termina cu finalul din "The Prize" de Pomegranate, pe când începeam să zbor prin parcul transfinit de lângă Shady Pine, cel cu corporaţia fast-food, cel cu "indigo light", cel cu lacul Broasca (eram să uit de ăsta), cel care ar putea avea ca soundtrack "I.F.A." de Phonophani, precum şi multe alte vise ce s-au pierdut în negura timpului, de fapt a memoriei mele...

Cel mai lung cuvânt în engleză: http://www.othyr.com/titin.html

Fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că Ritog Jkilkai, cel mai celebru elefant verde de pe tot continentul kakudiastan, îi este frică de imaginile de tip "bandwidth exceeded" de pe Photobucket şi Imageshack.us, astfel că Photobucket şi Imageshack.us vor conduce curând tot Bellerophonul...

64856865068068760659 8686975898697 80657 - john's bonfire can gun can smoke rapidshare cigar in no time - and then i was ironing the old leather from New Tokyo i bought because it was nice having black stars crushing my super-sized intergalatic ego oh yeah I love Puhnkakian philosophy...

More people are killed annually by donkeys than die in air crashes.

Îmi aduc aminte că, timp de ceva vreme, am dat de mai multe situri chinezeşti care erau compuse dintr-o singură pagină albă umplută cu tot soiul de bazaconii, cifre şi cuvinte aleatorii, lăsând o impresie de nu-ştiu-ce conspiraţie pusă la cale de cei mai tari spammeri din lume... Acum, dacă stau să mă gândesc, la chinezi e foarte mare problemă cu libertatea - nici măcar să menţionezi cuvântul "democraţie" n-ai voie în chat-urile de-acolo... Nici nu trebuie să mai menţionez limitările lui Google China. Nici nu mă mai mir în condiţiile astea de ce fac astfel de poezii subversive...

The microwave was invented after a researcher walked by a radar tube and a chocolate bar melted in his pocket.

"Închide calculatorul, Florine! Trebuie să mergem la masă! Ne aşteptă mami în sufragerie!... Salvează, închide..."

Vacanţa Mare sucks. Asta ştiam deja, dar acuma s-au apucat şi de blasfemii...

plat gladiator secret bomb linking secret ops flying in the brown air - after all it is not smoking which kills us but air

gorilele nu dorm în colibe de plutoniu

cel mai popular site din lume e unul de grădinărit

Ştiaţi că cea mai bună muzică e tăcerea? Cel puţin artistul nu strigă să aruncăm mâinile în aer...

Sunt mai multe şanse să te ucidă o cutie de Toblerone aflată în cădere de pe vârful celui mai înalt munte din sistemul solar decât să câştigi la Loteria Română...

Craterele cele mai mici de pe Marte sunt denumite după sate din lume cu populaţie mai mică de 100,000...

"când mâinile noastre sunt stele/adânc îngropate în nisip" (din Duşan Petrovici)

"When the Pawn Hits the Conflicts He Thinks Like a King What He Knows Throws the Blows When He Goes to the Fight and He'll Win the Whole Thing 'Fore He Enters the Ring There's No Body to Batter When Your Mind Is Your Might So When You Go Solo, You Hold Your Own Hand and Remember That Depth Is the Greatest of Heights and If You Know Where You Stand, Then You Know Where to Land and If You Fall It Won't Matter, Cuz You'll Know That You're Right" este cel mai lung titlu al unui album care a ajuns în topuri (Fiona Apple este autoarea).

Cele mai lungi plăji găseşti în Bangladesh.

BOUVET ISLAND

Mihaela întindea imperturabilă rufele ei albe pe sârmă şi în acelaşi timp se gândea la telenovela de ieri când ultimul dinozaur de pe planeta HD 6434 b a crăpat.

Nothing

2007-12-31T18:54:00.000+02:00

Plănuisem iniţial să zic multe aici, dar n-am chef. Aşa că nu vă zic mai nimic

ORBITOR

ce viaţă

oare când se termină ăsta?

ORBITOR

yeah right

Pov

2007-12-30T17:45:00.000+02:00

De fapt aveam de gând să scriu cu totul altceva azi... Un lanţ cutremurător de vise ce a durat 5 ore şi ceva despre care am notat câte ceva în caiet ca să nu uit:

ENVE - VENE (aici era vorba de mai multe oraşe şi ţări în care s-ar putea să mă poarte destinul... şi chiar în vis mi-am dat seama ce înseamnă o parte din abreviere (încă nelămurit asupra ultimului E...) şi am asociat-o cu VENE - adică venele destinului...)
3-d renders (mintea mea se pare că a ajuns să fie mai ceva ca 3D studio max...)
am mai fost pe aici (asta mi se întamplă foarte rar - adică într-un vis să-mi aduc aminte că pe aici am mai fost într-un alt vis)
la şcoală (nicio legătură cu notiţa anterioară)
absenţă? (mintea mea pare să fie tot mai pesemistă, după visul cu scăzutul notei la purtare de acum ceva vreme)
doctor ce mă chinuie dar nu opreşte alimentarea mea la această suferinţă colorată psihedelic (ca un copil, de fapt chiar eram, mi-era frică deşi ea parea să-şi facă doar treaba - oricum frica mea a reuşit să picteze peisajele ce se văd pe fereastră în juxtapuneri şi suprapuneri de figuri geometrice 3D colorate psihedelic, a la coperţile lui Kim Hiorthøy...)
mică odaie întunecată
deodată deschid jaluzele de la ferestre (bungalow de vară? afară vegetaţia era verde şi în aer erau aburi cu forme ciudate...)
plajă frumoasă, tropicală - astea sunt colibe (aha deci acolo eram)
mult praf prin aerul de pe etaje (etajele şcolii... făceau ceva la parter... nu ştiu de ce, dar la parter era un magazin alimentar similar cu cel de la etajul 1 dar închis... la baie îi spionam pe şcoleri... ştiu de ce dar sunt prea cutremurat ca să dezvălui...)
baia de lux cu pereţi galbeni (are legătură cu primele două notiţe şi cu Veneţia... poate o să povestesc într-o zi mai detaliat despre ciudăţenia asta în care sunt prelucrate şi exerciţiile de gimnastică de la ora de sport...)
e de vis (baia...)

Ascult: Antenne - Long to Kiss. Adu-l odată pe #3, că mi-e sete aicea!...

Sad

2007-12-30T15:35:00.000+02:00

Sunt trist, iar muzica asta de la Alva Noto şi Ryuichi Sakamoto a venit la fix. Încă o oportunitate pe care nici măcar n-am sesizat-o iniţial a fost iată aruncată în aer ca un foc de artificii - şi într-adevăr a fost trecător ca un foc de artificii. De abia vreo 5 zile începusem să fac chestii-trestii pe Discogs şi, iată, acum sunt la prăpastie. Nu că aş fi gata să fiu banat, şi nici primul N-vote n-ar trebui să mă zguduie atâta, dar o regulă foarte penibilă - aceea că nu poţi pune pe site informaţii despre albume pe care nu le ai - mă împiedică să mai am respect pentru ei. **** **** ****. Fără utilizatori inconştienţi ca mine, s-ar alege praful de tine, Discogs! Praful s-ar alege! Cine naiba ar mai avea încredere în discografiile voastre dacă n-ar fi actualizate, dacă nu ar încerca cineva să le completeze?!...

E clar. Nu pot să suport un site cu reguli atât de tâmpite. Am înţeles că vreţi să nu fie release-uri care nu sunt reale în data de baze, am înţeles cu greu şi faptul că numărul de catalog e obligatoriu, dar asta?!?... Cum naiba o să mai ştie boboru' de release-ul cutare care e mai rar şi care îl au foarte puţini, din care, în mod evident, slabe şanse să fie unul dintre ei pe site? Ce să mai zic de ediţii limitate, de promo-uri, de chestii-socoteli în exemplar aproape unic? Îţi spun eu - inconştienţi ca mine or să facă acest lucru...

Pentru mine, ei sunt deja morţi. Discogs poate să-şi ia adio de la toate albumele pe care eu le-aş fi putut pune şi care eventual or să fie adăugate la imensa lor dată de bază în câţiva ani... Spun asta şi despre albumele pe care le-aş fi putut să le introduc pe site odată intrate în colecţia mea, dar un site ca ăsta care-şi pune singur cuie în cap...

Let them be. Eu eventual o să mai mă învârt pe-acolo - dar doar ca să copiez informaţii de-acolo şi care să le pun altundeva - ca de exemplu pe un site propriu sau pe o alternativă la Discogs - din care prea multe nu par să fie... Am încercat să mă înregistrez la unul dintre ele, dar îmi dă eroare 500 astfel că n-am cum să pup email-ul de verificare...

Nu sunt obsedat de chestia asta, dar îmi pare rău că un astfel de site altminteri de încredere pentru mulţi este împiedicat în drumul său spre un catalog cât mai complet de propriile sale reguli. Asta e. Nu îmi mai bat capul cu albume care nici măcar nu mă interesează prea tare doar că nu-mi place să văd paginile lor aproape goale de conţinut şi de poze. Până la urmă, o să utilizez spaţiul free al contului meu de Google ca să postez discografiile şi alte alea la formaţii care chiar îmi plac şi merită să aibă o discografie completă. Viitorul meu site - ăla va fi mai cu moţ decât Discogs - în ceea ce priveşte trip-hop, fireşte...

Well, asta a fost o poveste scurtă şi relativ intensă. RIP Discogs!... oricum n-o să fiu la înmormântarea ta...

Real

2007-12-29T20:25:00.000+02:00

Fără egal...

am fost la real metro 2 si praktiker
a fost obositor
5 ore
iti inchipui
mastodonti de plictiseala
"George, tu faci parte din lemn?"
cascade lacuri cu raţe artificiale
luminile alea nu sunt becuri
sunt torţe
şi nu sunt torţe
sunt lumini vii
MONOPOLY TV
uţa uţa
Haruki Murakami - "Norwegian Wood" (Random House Vintage)
ocean de negru
cu lumini ca insule

sunt obosit

Red

2007-12-27T17:45:00.000+02:00

Afară copiii se distrează jucându-se cu focurile de artificii. Oare o fi mai cald în interiorul exploziei decât în raiul cu esenţe mai călduroase, mai plăcute ca acasă în care am fost acum cîteva clipe?...

Încă o poezie pe ziua de azi. De data asta, am reuşit să fac ceva mai reuşit - tocmai fiindcă nu m-am ambiţionat să particip cu el la Freamăt de timp aşa cum am acum de gând să fac. A ieşit acolo ceva sincer, ceva trăit din tot sufletul, aşa cum doar am ajuns tagenţial când făceam Dragostea din fiecare atom. Oricum, cred că Dragostea... e mai reprezentativ decât noua mea poezie... În fine, mai vedem.

Acum faţa mea e mai rece. Haide, Florine, ştiu că poţi termina Orbitorul...

Experimente

2007-12-25T21:09:00.000+02:00

Aseară nu era nimic. Acuma e aproape totul.

Nu eram în stare să fac aseară mai nimic. Acum însă e altceva. În după-amiaza asta, mi-am rearanjat două rafturi din imensa bibliotecă (de fapt a fost un pretext ca să scot coperţile albe de la cărţile din acele rafturi care încă mai aveau coperţi albe... Nu-mi place deloc să nu pot-mi da seama ce carte e doar din cotor...) dar totodată am şi scris vreo 4 poezii experimentale (ascultând în acelaşi timp jazz experimental) pe care le-am făcut punând versuri de-ale mele cap la cap cu citate din diverse cărţi pe care le am - romane SF, poliţiste, realiste-plictisitor şi de-alea documentare de genul "Cu "Gipsy Moth" în jurul lumii" (Gipsy Moth fiind un soi de expediţie nautică care a fost documentată de acea carte) sau Agenda electricianului... Culmea, primul dintre ele a ieşit şi cel mai reuşit! Deocamdată...

Note to self: mai fă şi tu experimente având în vedere prepoziţiile alea ca să iasă ceva cu mai mult sens... Şi preferabil să am şi un concept de la care să pornesc...

Antenne - #1 în reluare. Next up: some Food.

Lumini

2007-12-25T09:47:00.000+02:00

Până la urmă, a venit Moşul la mine şi anul ăsta. Doar că dorinţele mele au fost poate prea în ultimul moment, din moment ce în loc de cărţile care le vroiam, numai dulciuri a adus... Cel puţin, dulciurile sunt bune...

Pentru a nu ştiu câta oară, ascult Antenne. Se vede că am ascultat mai mult pe mp3 player, din moment ce încă mai e pe locul 16 în top artists... Note to self: ascultă de mai multe ori "PPG hold prg. 11"... Că mai e până la #3...

Viziuni

2007-12-24T10:42:00.000+02:00

Aseară parcă şi pătura (sau ce-o fi) era mai plăcută la atingere...

De dimineaţă devreme am întrezărit oceanul dalb de dincolo de ceaţă, dar am zărit acel peisaj pentru nici măcar o secundă. Acum pot să văd, pot să observ cu atenţie miliardele de crengi care, peste noapte, au fost iradiate cu un alb aproape orbitor. Peisajul e de-a dreptul feeric: gardul viu şi foioasele sunt pline de înţelepciune dalbă a vechiului Crăciun în timp ce impeturabilele conifere au fost doar puţin vopsite de barba Moşului. O mică parte din zăpada de pe jos iradia mai mult alb decât impunătorii copaci - oricum, feeria dintre ramurile copacilor era în lumina reflectoarelor mele. Tot peisajul era alb şi negru cu excepţia unor pete de culoare desprinse parcă din psihedelicele filme "parţial color" ale lui Selenaru Negrea jr. ...
Am zis vreodată cât de mult îmi plac brazii albi?...
Tot spectacolul de-afară rămăsese magic doar pentru mine. I-am zis şi mamei mele să se uite la peisaj - nu numai că nu îl văzuse iniţial, dar i-a şi trebuit 3 minute de loz în plic ca să se înduplece. Nu era prea uimită, pentru că ştia deja ce folosise magicianul - "asta-i chiciură". Nu există chiciură, există doar o stranie substanţă albă ce-mi vrăjeşte creierul cu sete de serotonină... Nici măcar nudul din tablou nu s-a înduplecat să deschidă ochii ca să vadă peisajul de dincolo de tablou. Ca şi în toţi aceşti 15 ani, încă mai doarme în faţa vilei din vecinătatea Shady Pine , acolo pe solul verde închis, lipsit de iarbă şi care nu trece printre pleoape...

Încă de aseară era ceaţă. La 22:30, ceaţa deja estompase multe detalii precum şi luminile albastre ale becurilor de Crăciun de pe bulevard - lumini desprinse parcă din melodia (http://www.last.fm/music/Antenne/_/Blue+Light) pe care o ascultasem de zeci de ori în urmă cu vreo două ore când plângeam...
În fine, mi-a venit să ascult atuncea "Svefn-g-Englar" şi deodată mi-a venit o idee - hai să fac un exerciţiu de imaginaţie să concep un nou videoclip în mintea mea, un videoclip diferit de videoclipul (http://www.youtube.com/watch?v=zQ5Grncdjlc) pe care îl ştiam, cu nuanţele lui pastelate de albastru, verde şi alb desprinse parcă dintr-un vis şi cu mai mulţi copilaşi cu feţe stranii, parcă de absolutişi sau de hermafrodiţi...
Zis şi făcut.
Cu toate culorile pastelate sugerate de melodie, am trântit în viziunea mea un amurg spectaculos, roşiatic şi o fetiţă inocentă (amplasată unde?) ai cărei ochi albaştri se transformă în timpul primelor riff-uri de chitară în ochi roşii - în tot acest timp parcă şi apusul de soare a căpătat o intensitate sângerie şi mai mare... Când vocalistul începe primele versuri, fetiţa e cumva mutată în păduricea de cealaltă parte a blocului meu. Ca şi acum, în viziunea mea păduricea era umplută de negură şi ceaţă - din când în când se zăreau spectralele becuri ale unor felinare. Fetiţa începu să devină roşie şi să emită lumină roşie palidă printre uscături. Încetul cu încetul, ea deveni roz.
Când am ajuns la refren, ea a început să atingă lucrurile şi să le facă roz - un roz solid, neatins de ceaţă. Când se mai repetă refrenul, mai atinge şi ea parbrizul cerului şi-l decorează cu nori roz, stele roz, clădiri roz. Când ajunge la climax-ul piesei, ea începe să se chinuie să-şi transforme şi irisul în roz - dar brusc apare el.
El e salvarea ei. Şi pielea lui e colorată în acelaşi mod care face abstracţie de ceaţă şi de logică - doar că era colorată într-o nuanţă halucinantă aflată între verde şi vernillon. Şi el are aceleaşi proprietăţi uimitoare. Se privesc, se ating, vorbesc prin telepatie, cooperează în modelarea lumii, care se îmbogăţeşte şi ea în această combinaţie superbă de culori. Au mai făcut şi alte chestii, dar care şi pentru mintea mea pun semne de întrebare...
În fine, melodia propiu-zisă se mai dizolvă, în timp ce în dormitor a rămas doar o lumină difuză care iluminează peretele de deasupra patului matrimonial într-un roz puternic pe fondul de negură, de parcă peretele ar fi fost vopsit cu vopsea pe bază de iridiu... În rest, obiectele erau conturate vag - până şi cei doi zei din pat nu mai iluminează, ca să-şi păstreze energia pentru următoarea metamorfoză pregătită de creierul meu.
Mişto fază. Cred că am s-o utilizez şi în Microclimat.

Între

2007-12-23T10:37:00.001+02:00

Nu prea am inspiraţie în ultimele 24 şi ceva de ore, dar nu prea ştiu de ce...

Infuzie de noi albume. Sper să trec cât mai curând de starea asta de plictiseală şi de banal...

Decepţie

2007-12-22T20:09:00.000+02:00

Tocmai am reuşit să ascult tot albumul "Blades of Glass" de la Dashes, album care l-am vrut de multă vreme să-l găsesc din moment ce am dat pe CDbaby de previewuri lo-fi de 2 minute ale pieselor şi mi-au plăcut piesele respective aşa de mult, încât am ascultat previewurile de zeci de ori. Eram captivat, eram fascinat, aveam o dorinţă arzătoare, iar acum că am terminat de ascultat toate piesele propiu-zise la un bitrate mult mai bun, pot să zic că într-adevăr este albumul care a luat 2 stele şi jumătate pe trip-hop.net şi că într-adevăr Dashes nu reprezintă viitorul trip-hop-ului (sau poate reprezintă un viitor destul de întunecat care, din nefericire, se cam adevereşte...). Sunt idei, sunt efecte sonore superbe, sunt versuri destul de bune, dar lipseşte magia pe care am simţit-o în versiunea de calitate redusă...

În ciuda duratei reduse, a calităţii reduse şi a finalului în peşte a preview-urilor, am să pun pe mp3 player preview-urile în loc de "the real thing". Să vedem...

EDIT: Într-adevăr. Magia era acolo. Era acolo.

Eliade

2007-12-22T10:32:00.000+02:00

Ieri şi azi mă simt uneori cam ameţit dar nu ştiu de ce... Parcă tocmai aş fi coborât din altă lume...

Am avut senzaţii cam mixte în ultima vreme, de parcă dezamăgirea şi surpriza ar fi fost incluşi în acelaşi cocktail grotesc... Pe de o parte, am fost bucuros că a venit mama lui Răzvan cu ceea ce vroiam eu, dar pe de altă parte a tras doar două poezii din fiecare volum pe care l-am vrut... Ghinion că erau numai pentru sală... Oricum, mai ales poeziile lui Duşan Petrovici ("Obelisc", "Clima temperată") mi-au plăcut - poeziile lui Dinescu ("Exil pe o boabă de piper") nu erau nici ele rele doar că mă aşteptam la ceva mai mult din partea lui Dinescu...

Sentinţa e pecetluită: pe anul viitor, gata cu banii daţi pe praline scumpe. De-acum încolo, mă voi chinui să comand cărţi pe Internet pentru că văd că nu găsesc pe nicăieri cărţile de la Brumar... Mai ales după poeziile de aseară, am o poftă nebună de Duşan Petrovici, mai ales că ochisem deja "Zaruri de apă" şi "Nopţi vestfalice"...

Aseară, am făcut o pauză de la Cărtărescu şi, plin de curiozitate, am pus mâna pe Eliade. "La ţigănci/Pe strada Mântuleasa" e volumul, unul dintre cele pe care profesoara de română le-a inclus în bibliografia pentru olimpiadă. Am reuşit să mă detaşez de orice aşteptări - astfel cel puţin "La ţigănci" mi s-a părut extrem de reuşit. Eliade ăsta chiar pare să fie un mare scriitor... sete de Eliade, sete de Eliade. Culmea e că sunt o grămadă de volume de Eliade la biblioteca liceului, la fel ca şi în cazul lui Cărtărescu!... Mircea, Mircea, Mircea, Duşan...

Ascult acuma: "Sesame Street" de Pelican City. De fapt, am dat pe shuffle... Bradul alb de Crăciun e lock&loaded, doar că acum n-am chef să-mi stric ochii în jocul strident de lumini...

Praline

2007-12-21T15:36:00.000+02:00

N-am ajuns încă prea departe în ceea ce priveşte "Orbitor. Corpul", în schimb am mai scris câteva versuri. În fine, azi am ascultat ceva muzică şi am ajutat-o pe mama mea la pregătit... praline Raffaello. Dar nu ca reţeta originală, e o reţetă puţin diferită - conceptul e identic, dar s-a procedat diferit. După părerea mea, au ieşit excepţionale, deşi alunele nu se compară nici pe departe cu migdalele din pralinele originale - în plus, acestea contrabalansează cam mult gustul foarte dulce al aluatului. Motiv pentru care am făcut şi câteva praline fără alune...

Ascult acum, pentru a nu ştiu câta oară, "Red" de Ming. Excepţional album, nu prea l-am mai ascultat în ultima vreme, deşi merită cu vârf şi îndesat. Fiecare piesă e o capodoperă, ceea ce nu pot spunt despre multe albume...

One

2007-12-20T13:19:00.000+02:00

Dimineaţă de iarnă.

Gheaţa mă înconjoară doar parţial. În schimb, singurătatea pare mai mult o haină, dar o haină cu care nu mă obişnuiesc treptat, ci mă strânge tot mai tare. Crăciunul se apropie vertiginos. Spiritul sărbătorii cel mai probabil zace îngheţată sub poleiul de pe strada Flămânda...

Prin jur sunt semne ale unei apocalipse silenţioase pe care am sesizat-o cu greu. Liftul nu merge, interfonul nu merge, e întuneric în casa scării blocului. Tot în casa scării, la parter, e un bărbat cu trăsături vagi, îmbrăcat parcă în negru şi cu adidaşi proeminenţi. El se uită înspre etajul 1 - la uşa apartamentului Marăi cineva vorbeşte: "Băi, luminile sunt stinse...". Bărbatul refuză să se uite în direcţia mea, în timp ce pe peretele de lângă scară am putut zări pentru o clipă reflexiile difuze ale unui bec portocaliu. Reflexia a rezistat pentru o fracţiune de secundă.

Pe terenul fostelor garaje e tăcere. Păsările ezită să se aşeze pe sol - în schimb zboară agitate în jurul perimetrului. Dacă o parte din polei şi zăpadă n-ar fi fost topite, ai zice că tocmai s-a terminat ninsoarea iar oamenii au uitat să iasă din caselele lor baricadate. Prin jur tristeţea e mai proeminentă decât stratul de zăpadă. Niciun suflet (în afară de al meu) nu încearcă să tranverseze stresantul polei. Cerul e de un alb orbitor, la fel ca şi zăpada, la fel ca şi stratul de melancolie de pe diafragmă. Înspre zona Tic-Tac, mai văd oameni pe stradă, dar ei nu mă privesc, dar eu îi privesc şi văd doar suflete goale.

La liceu. Mai nimeni nu stă în faţa gardului şcolii, ceea ce e o privelişte pe care n-am mai văzut-o până acum. În curtea şcolii se află doar singuraticul cuplu de muncitori din groapa de lângă intrarea în şcoală. În afara gropii stă doar unul dintre ei, un muncitor mai melancolic care avea mănuşi greu încercate, colorate într-un maron murdar, cu irizaţii. Zăresc cu coada ochiului siluete umane - şi par doar fantome...

În şcoală e o privelişte ireală. Clădirea e goală, doar 2-3 clase în afară de a noastra au venit ca să facă, cică, ore... Fantastic. Iniţial, clasa mea era goală, dar după accea am mai fost pe la etajul 1 (era închis la magazin... argh) şi apoi m-am întors şi am găsit câteva colege. Am mai vorbit pe-acolo vreo 10-20 minute, au mai venit mai mulţi dintre colegi şi, în cele din urmă, una dintre colege a sunat-o pe dirigintă, care ne-a zis să ne împachetăm pentru că nu mai facem orele... Dar serbarea de mâine?

Remarc cât de dezolat e peisajul numai la întoarcere.

Ascult acum un album de Sigur Ros (vroiam să scriu "Hlemmur", dar între timp, am ajuns la "Hvarf"). Ce se potriveşte atmosfera muzicală cu cea de afară...

Magnet

2007-12-20T10:11:00.000+02:00

Acum vreo zece minute, publicasem şi eu o poezie mai recentă - acum e deja verificată. (!)
În plus, primesc comentarii pe poezii.biz care mă flatează tot mai tare - de la "poezia secolului 22" până la comentarii gen "ai ceva care magnetizează în textul tău", dovadă că tot mai mulţi dau de eşenţa actului meu de creaţie - într-o postură de bucătar, trebuie să fac în aşa manieră încât ingredientele mele să genereze acea atmosferă pe care o caut şi care asigură o mare parte din plăcerea de a citi versurile mele albe, fără ritm sau reguli prozodice prea bine stăpânite...

Ascult acum, din nou, acelaşi album "#2" de la Antenne care îmi place aşa de mult, deşi nu la fel de mult ca "#1"... Oricum, de-abia aştept să pun mâna pe "#3", care deja sună ca o ofertă apetisantă, deşi a trecut ceva timp de când a fost lansat "#2"... Momentan, sunt la "Orbitor. Corpul". Deja la pagina 109.

Feedback

2007-12-19T15:41:00.000+02:00

Acum două minute, în faţa mea se întindea o farfurie. Priveliştea întunecată de-afară (filtrată prin plasa murdară) se reflecta în carcasa neagră de CD poziţionată egoist deasupra unui strat de hârtie igienică murdară şi coji de portocale. Acum a rămas doar aroma de portocale.

Am aflat mai nou că eu compun poezii cu tabelul periodic al elementelor în faţă! Poftim?!? E suficient să menţionez 2 elemente într-o singură poezie ca să creadă lumea că eu compun poezii cu tabelul respectiv în faţă. Una la mână, aş vrea eu să-l am în faţă (last time I checked, nu era în faţă) şi doi la mână mercurul şi uraniul sunt mult mai uşor de reţinut decât seaborgium, unnillennium, astatin sau gadoliniu...

Plictisit. Azi voi termina "Jurnal I" de Mircea Cărtărescu, iar după aceea voi începe în sfârşit să citesc din "Orbitor. Corpul" şi apoi de "Orbitor. Aripa dreaptă". La capitolul backlog, "La ţigănci" şi "La curte în Dionis" ambele de Eliade. Aştept să pun mâna şi pe vreun volum de Dinescu. Mircea, Mircea, Mircea.

Ascult acuma: Toshinori Kondo, Eraldo Bernocchi, Bill Laswell - albumul "Charged" (1999)