Furtuna

A trecut examenul Cambridge, a venit altă furtună: de data asta, una mai reală, cu ploaie cu tunete şi fulgere, dar şi cu nelinişti metafizice, precum o cireaşă pe tort. Nu se întâmplă mare lucru (am terminat "Visul", n-am chef să termin Hardy, iar poezii nu prea am scris...) zilele astea în afară de furtuna asta care reuşeşte mereu să mă neliniştească într-o măsură mai mare sau mai mică... Tot e bine că nu plouă chiar tot timpul... doar că mi-am permis acum câteva ore să folosesc neonul catodic pe care tatăl meu l-a instalat în dreptul tastaturii. Era destul de întuneric în cameră, aşa că neonul arunca o lumină foarte atmosferică (deşi nu la fel de înspăimântătoare precum putea să fie). Unde era tastatura, respectiv mouse-ul, mi-am pus caietul de poezii şi am început să scriu în deplină tăcere... Prima mea poezie scrisă la lumina acestui neon care e instalat acolo de ceva vreme se numeşte "mozaic ocular" şi mi se pare chiar foarte reuşită (deşi mă tem puţin de faptul că entuziasmul meu s-ar putea dovedi din nou nejustificat). Am mai scris după aceea încă o poezie, dar n-a fost foarte reuşită... Chiar după ce am încheiat versurile, a trebuit să las loc liber tastaturii, pentru că venise tatăl meu acasă.

Şi acum ar trebui să ieşim iar spre stele...