Alemandra

Uite aşa s-a dus încă o tentativă lamentabilă (dar mai recentă) de a impune poeziei mele nişte rimă şi nişte măsură (ce-i drept, sunt şi eu căzut în freză pentru faptul că am încercat să fac un sonet din start). Mă refer la "În Alemandra". La început, totul părea frumos... Pe lângă rimă, am dorit şi măsură de 11 silabe, unde, pare-se m-am poticnit la ultimul vers. Aşa mi-a spus cineva, că ultimul vers s-a pierdut ca ţiganul la mal în privinţa asta, deşi credeam că totul este frumos în privinţa versificaţiei. Mi-a căzut faţa când am văzut ce alte comentarii a mai avut de spus tipul... Rimele sunt puerile (cam singura chestie totuşi care a spus-o de poezie şi nu de versificaţia sa), iar "Sandra" se repetă de enşpe mii de ori! La naiba, cine m-a pus să scriu sonete... Şi când credeam că am să pot face un întreg ciclu de astfel de sonete aparte...

Se pare că viitorul mi-e pecetluit: numai versuri albe şi poeme în proză. Spun numai astea două, pentru că nu ştiu dacă voi putea face proze adevărate fără să fiu tentat să cad în abordarea de tip poem. Poemul "roşu" făcut tot în seara trecută e mult mai bun, zic eu, de parcă ar suporta o comparaţie cele două poeme; revenind la "roşu", făcut în proză, cred că abordarea asta e cea mai bună pentru mine.