Navigator

Chit că a fost cam obositor, a meritat. 18 minute de extaz pur, de frumuseţe atât de intensă încât se învecinează uneori cu durerea - cam aşa se poate descrie epica melodie "Navigator" de la Veloce, o melodie de o intensitate aproape exagerată pentru cele 18 minute ale sale. 18 minute nu e mare lucru pentru mine - de exemplu, "Dead Stars", de la o altă formaţie foarte subapreciată de trip-hop numită Microbunny, e lung de aproape 25 minute, dar asta nu m-a împiedicat să o ascult destul de des pe mp3 player-ul pentru o anumită perioadă... După aceea, a trebuit, ca de obicei, să fac spaţiu liber pentru alte melodii.

În ceea ce priveşte îndeletnicirile mele scriitoriceşti - de când reuşisem să scriu vreo 9 pagini de poeme, n-am scris prea multe. Au venit nişte idei, dar ideile nu prea am reuşit să le înglobez încă, dar ele vor fi înglobate, stai fără nicio grijă, cititor implicit şi anonim.

Science Fiction Jazz. La această viitoare carte a mea mă gândeam în drumul meu de acum câteva zile la bibliotecă (uite, încă mai scriu despre asta, e clar că am nevoie de mai multe plimbări ca să găsesc pe stradă nişte idei interesante) despre ce ziceam?!... ah, da. În drumul spre bibliotecă, pe undeva în apropierea Sălii Sporturilor, era o construcţie veche din care tâşnea - discretă de parcă ar fi naturală - o enormă gură de aerisire (plasă inclusă) din care se auzea un zgomot infernal, parcă al vânturilor neptuniene amplificate sau al unei uzine de substanţă P (substanţă care este generată de creier în timp ce tu simţi durere) din adâncul unui infern... sau dimpotrivă, dintr-o fabrică din rai ce impune respect, dacă ar putea exista aşa ceva. Alături de porţiunea de zid de unde se ivea gura de aerisire, despărţit de un zid de încăperea din care venea zgomotul, se vedea casa scării a acelei construcţii, care părea cu mult mai puţin sumbră decât scările din unele case vechi din centrul oraşului cu trepte înspăimântător de înalte şi întuneric dens. În comparaţie cu acelea, scara aceea era încă într-un verde destul de întunecat, dar cu mult mai puţin terifiant de zgomotul care se auzea în încăperea alăturată (spre care nu e nicio uşă vizibilă). M-am gândit (cu voce tare) la faptul că aş putea face, în cadrul Science Fiction Jazz (la care mă gândisem deja în urmă cu ceva vreme), o lume în care s-ar face cumva o împletire de elemente (arhitecturale, etc.) clasice sau baroce, mă rog, în fine, o lume scoasă nu demult dintr-un soi de Ev Mediu, dar în care apar, intruzive şi mistice, elemente de tehnologie avansată (la fel de sau chiar mai avansată decât a noastră) care să fie percepute ca miracole de toţi în afară de eu şi tu...

De fapt, Science Fiction Jazz va include mai multe nuvele. Oricum, la ce m-am gândit eu nu este chiar inovativ (vezi steampunk), dar este oricum ceva mai deosebit pentru science fiction-ul românesc. Am însă în vedere să includ şi multe elemente de onirism (ştii, multe opere SF par a fi de fapt vise luate în serios şi prelungite exagerat de mult, ca să nu mai menţionez că mulţi autori de gen parcă a căuta doar acele chestii SF-iste care pot fi cât de cât explicate... Sau poate mi se pare mie.) şi de operă psihologică; evident, o să curgă inspiraţia în voie - ca la Reflexive waters on venus, or să fie multe cuvinte inventate. Yipee.

Veloce, dacă stau bine să mă gândesc, sunt totuşi prea obsedaţi, prea vor să includă elemente de drum'n'bass/trance/house în piesele lor. Pe o piesă, două, mai înţeleg, dar mai tot albumul e plin de ritmuri zgomotoase. Aş fi vrut, de exemplu, "Air Tanqueray" să dureze mai mult, iar intro-ul superb să fie mult mai lung...

Ermetic. Ce aş vrea să pot publica măcar 10-15 bucăţi din el, dar la ora asta mi-e o lene evidentă. Evidentă pentru că am scris (cred) aproape o oră să scriu chestia asta...

Albatros

Ca de obicei, înaintea unei posibile furtuni, nimeni nu pare să-mi bage în seamă poeziile. De plictis, m-am decis ieri să postez una din poeziile mele cele mai reuşite pe poezie.ro, un vas pe care l-am abandonat cu mult înainte să se scufunde. Odată cu noul Agonia V2, ai parte de noi "avantaje", ca de exemplu: să te logezi pe contul tău este uneori (deseori) imposibil (culmea ironiei: un admin ne-a avertizat că nu ne vom putea loga timp de câteva minute... asta acum o lună de zile); dacă încerci să accesezi forumul, nici măcar nu te mai redirecţionează site-ul, pur şi simplu ai parte de o eroare 404; printre lucrurile nu prea noi: nimeni nu prea mai accesează chat-ul (majoritatea se logau acolo şi acum multă vreme), de-asemenea, la fel ca acum 2 luni, editorii tranşanţi mi-au aplicat nonşalant pe poezia mea nouă eticheta de "atelier" fără să-mi explice ce anume este "nesatisfăcător" la poezia mea... lucru care, de-altfel, le şade bine - lor şi site-ului lor, "cel mai bun site românesc în materie de literatură"...

Waiting for "Freamăt de timp".

Radiohead - Idioteque. Faină melodie.

Lust

Ce vreau: "Submarinul iertat".

OHP = O Halva Punctuală

Până la urmă, după mai multe amânări, am ajuns iar la mediaţiile de la matematică. I really suck at it. În blocul unde stă profesoara, e destul de creepy. Unde erau cândva lambriuri, sunt acum pereţi crem infectaţi de tăcere şi de solititudine. La etajul 4 unul şi-a pus deasupra uşii de la apartment un luminator cu senzor care se aprinde de fiecare dată când trece pe palier cineva. E foarte creepy, parcă ţi se strânge inima atunci când se aprinde becul care face un zgomot specific. Îţi stimulează paranoia... Ameţit ce sunt, m-am oprit iniţial la alt etaj decât trebuia, la alt apartament dar a cărei uşă are aceeaşi poziţionare. M-am cam ameţit atmosfera străină de la acel etaj, credeam că doar mi se pare că s-a schimbat etajul. Nu sesizam nimic obişnuit la uşă pentru că de obicei ea îmi deschidea, anticipându-mi profetic venirea. Acum ea nu mi-a deschis, am bătat în uşă şi nu mi-a deschis nimeni uşa pentru o vreme... Am apăsat pe sonerie şi am fost şocat să aud nu o sonerie obişnuită, ci un strigăt mut din altă galaxie, un ţipăt estompat de o pernă undeva departe... Până la urmă, un etaj mai sus mă strigase ea. În timp ce mergeam pe scări, atras ca o molie de feromonii adevăratului etaj, cineva deschisese uşa misterioasă de pe etajul anterior. Era un nimeni.

Also, lumina indigo din holul profesoarei. Stranie, lumina aruncă tot felul de reflexii metalice, parcă nelalocul ei, pe noi şi pe obiecte. Parcă-i desprins din visele mele.

Underwater - I Could Lose. Album interesant.

Sticle

Argh.

Aseară am reuşit să scriu vreo 9 pagini de poeme, dar în dimineaţa asta n-am reuşit să scot prea multe din mine - o poezie destul de nereuşită, precum şi o poezie în engleză, de-asemenea destul de slabă, dar destul de bună printre celelalte poezii în engleză pe care le-am scris de-a lungul timpului...

Return

Pare că a trecut de veşnicie de când am făcut ultima poezie. În schimb, tocmai am făcut câteva poezii. Una tocmai a ajuns pe poezii.biz, alta o sa ajungă acolo mâine, două le păstrez pentru o posibilă compilaţie viitoare de poezii nepublicate - dintre care una suficient de bună încât să ajungă şi la vreun concurs sau ocazie specială... Dar doar în cazuri disperate. Vreau şi eu, dacă o să vrea careva să public din poeziile mele nepublicate, să nu mă prezint doar cu rabaturi...

M-a ţinut din scurt, pe lângă şi gândul că trebuie să particip la anumite olimpiade, şi lectura Jurnalului (II) lui Cărtărescu - o lectură deprimantă în care Cărtărescu zice de foarte multe ori că e terminat, că e o epavă... Parcă vrea să demonstreze că scrisul lui nu e la fel de prolific cum ar putea părea uitându-te la lista de cărţi publicate care se găseşte la începutul aproape fiecărei ediţii Humanitas - care este incompletă chiar şi la Aripa dreaptă. Poate ediţiile de buzunar n-or conta prea tare, dar Poeme în garanţie? Cum stă treaba cu el?...

De-altfel, aş vrea să am puterea acum să mă chinui ca să trimit un email cât de cât politicos la cei de la Brumar - chiar aş vrea să comand Cincizeci de sonete... De-altfel, luasem de la bibliotecă pentru a doua oară Plurivers vol. 1 în parte şi datorită sonetelor de la finalul cărţii... Nici vol. 2 nu e rău, dar vol. 1 este cel de care m-am îndrăgostit.

Andrei Dumitru Iacobaş. Hmmmm...

Lunaseed

Yeah, Lunaseeds sună foarte interesant...

Decizii pripite, în general o mare nerăbdare... Mare nerăbdare să terminăm odată cu modificările la apartament, mare nerăbdare să găsesc ceva inspiraţie. Inspiraţia nu prea vrea să vină însă... Poate doar e nevoie de un impuls ca de exemplu o plimbare la...

Reborn

M-am mutat pe alt cont de Last.fm: http://www.last.fm/user/Selenaru_Negrea/

Şi cu asta am repetat gesturile alea primordiale... N-am citit degeaba "Sacrul şi profanul"...