Navigator

Chit că a fost cam obositor, a meritat. 18 minute de extaz pur, de frumuseţe atât de intensă încât se învecinează uneori cu durerea - cam aşa se poate descrie epica melodie "Navigator" de la Veloce, o melodie de o intensitate aproape exagerată pentru cele 18 minute ale sale. 18 minute nu e mare lucru pentru mine - de exemplu, "Dead Stars", de la o altă formaţie foarte subapreciată de trip-hop numită Microbunny, e lung de aproape 25 minute, dar asta nu m-a împiedicat să o ascult destul de des pe mp3 player-ul pentru o anumită perioadă... După aceea, a trebuit, ca de obicei, să fac spaţiu liber pentru alte melodii.

În ceea ce priveşte îndeletnicirile mele scriitoriceşti - de când reuşisem să scriu vreo 9 pagini de poeme, n-am scris prea multe. Au venit nişte idei, dar ideile nu prea am reuşit să le înglobez încă, dar ele vor fi înglobate, stai fără nicio grijă, cititor implicit şi anonim.

Science Fiction Jazz. La această viitoare carte a mea mă gândeam în drumul meu de acum câteva zile la bibliotecă (uite, încă mai scriu despre asta, e clar că am nevoie de mai multe plimbări ca să găsesc pe stradă nişte idei interesante) despre ce ziceam?!... ah, da. În drumul spre bibliotecă, pe undeva în apropierea Sălii Sporturilor, era o construcţie veche din care tâşnea - discretă de parcă ar fi naturală - o enormă gură de aerisire (plasă inclusă) din care se auzea un zgomot infernal, parcă al vânturilor neptuniene amplificate sau al unei uzine de substanţă P (substanţă care este generată de creier în timp ce tu simţi durere) din adâncul unui infern... sau dimpotrivă, dintr-o fabrică din rai ce impune respect, dacă ar putea exista aşa ceva. Alături de porţiunea de zid de unde se ivea gura de aerisire, despărţit de un zid de încăperea din care venea zgomotul, se vedea casa scării a acelei construcţii, care părea cu mult mai puţin sumbră decât scările din unele case vechi din centrul oraşului cu trepte înspăimântător de înalte şi întuneric dens. În comparaţie cu acelea, scara aceea era încă într-un verde destul de întunecat, dar cu mult mai puţin terifiant de zgomotul care se auzea în încăperea alăturată (spre care nu e nicio uşă vizibilă). M-am gândit (cu voce tare) la faptul că aş putea face, în cadrul Science Fiction Jazz (la care mă gândisem deja în urmă cu ceva vreme), o lume în care s-ar face cumva o împletire de elemente (arhitecturale, etc.) clasice sau baroce, mă rog, în fine, o lume scoasă nu demult dintr-un soi de Ev Mediu, dar în care apar, intruzive şi mistice, elemente de tehnologie avansată (la fel de sau chiar mai avansată decât a noastră) care să fie percepute ca miracole de toţi în afară de eu şi tu...

De fapt, Science Fiction Jazz va include mai multe nuvele. Oricum, la ce m-am gândit eu nu este chiar inovativ (vezi steampunk), dar este oricum ceva mai deosebit pentru science fiction-ul românesc. Am însă în vedere să includ şi multe elemente de onirism (ştii, multe opere SF par a fi de fapt vise luate în serios şi prelungite exagerat de mult, ca să nu mai menţionez că mulţi autori de gen parcă a căuta doar acele chestii SF-iste care pot fi cât de cât explicate... Sau poate mi se pare mie.) şi de operă psihologică; evident, o să curgă inspiraţia în voie - ca la Reflexive waters on venus, or să fie multe cuvinte inventate. Yipee.

Veloce, dacă stau bine să mă gândesc, sunt totuşi prea obsedaţi, prea vor să includă elemente de drum'n'bass/trance/house în piesele lor. Pe o piesă, două, mai înţeleg, dar mai tot albumul e plin de ritmuri zgomotoase. Aş fi vrut, de exemplu, "Air Tanqueray" să dureze mai mult, iar intro-ul superb să fie mult mai lung...

Ermetic. Ce aş vrea să pot publica măcar 10-15 bucăţi din el, dar la ora asta mi-e o lene evidentă. Evidentă pentru că am scris (cred) aproape o oră să scriu chestia asta...