Ermetic

(A propos, o să mai încerc zilele astea să fac şi un blog separat pentru proza mea... Aşa, ca să aveţi o gustărică...)

Ermetic. Aşa se numeşte noua mea idee. Conform acestei idei, am început pe un caiet să scriu un soi de jurnal ermetic - la o adică, în fiecare zi (sau cam aşa ceva), o să adaug câte un paragraf. Ce voi scrie acolo? Well, acolo o să scriu diverse chestii de proză care par a avea absolut nicio legătură cu mine, dar care au de fapt toate legăturile cu mine, pentru că sunt produsul minţii mele - aşadar reflectând emoţiile, gândurile, stările mele. Dar pentru că tot ce am scris aici până în acest moment nu pare prea interesant, am scos un fel de explicaţie care ar putea ajunge într-o zi pe coperta din spate:

Protestând faţă de relativa lipsă de concentrare, de atenţie, de interes a cititorului implicit, autorul Selenaru Negrea a "jupuit" un roman ipotetic de structura sa convenţională şi a fărâmiţat esenţa într-un număr mare de fragmente cu care autorul compune un puzzle, o mare enigmă. Astfel cititorul, lipsit de scuza numărului mare de descrieri plictisitoare şi alte astfel de distrageri, este invitat să se joace cu numeroasele fragmente de esenţă literară în încercarea de a compune un imens tablou pictat undeva în interiorul minţii autorului. Cu atât mai mare provocare cu cât acest pseudo-jurnal este închis ermetic: nu există o fixare prea precisă în timp şi spaţiu, nici când vine vorba de timpul povestit şi cel al povestirii. De-asemenea aceste instantanee pot fi foarte diferite între ele, fie ca şi conţinut narativ, fie ca structură convenţională. Dacă mai punem la socoteală şi relativa multitudine de interpretări posibile la fiecare esenţă, rezultă că tocmai aveţi în faţă o miză cu mult mai mare decât cea a autorului.