Treaba merge aşa de încet şi de (oarecum, căci lenea e totuşi cucoană mare) neplăcut pe-aici, pentru că, deşi lenea e foarte călduroasă, mai ales aici, în faţa calculatorului, nu reuşesc să-mi aloc energia, nu reuşesc să-mi găsesc energia pentru a mai face ceva grozav în literatură. În ultima săptămână, am făcut însă un poem destul de lung şi foarte bun (se cheamă "Totul" şi mi-e lene să-l transcriu deocamdată) şi am avut la un moment dat câteva vise cât de cât interesante din care am extras ceva pentru încă 3 pagini de Ermetic, dar ambele chestii mi-au lăsat impresia că nu eu am scris astea, ci că ele se scriu singure.
Fie mă salvează visele, fie mă salvează o nouă zi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu