A trecut examenul Cambridge, a venit altă furtună: de data asta, una mai reală, cu ploaie cu tunete şi fulgere, dar şi cu nelinişti metafizice, precum o cireaşă pe tort. Nu se întâmplă mare lucru (am terminat "Visul", n-am chef să termin Hardy, iar poezii nu prea am scris...) zilele astea în afară de furtuna asta care reuşeşte mereu să mă neliniştească într-o măsură mai mare sau mai mică... Tot e bine că nu plouă chiar tot timpul... doar că mi-am permis acum câteva ore să folosesc neonul catodic pe care tatăl meu l-a instalat în dreptul tastaturii. Era destul de întuneric în cameră, aşa că neonul arunca o lumină foarte atmosferică (deşi nu la fel de înspăimântătoare precum putea să fie). Unde era tastatura, respectiv mouse-ul, mi-am pus caietul de poezii şi am început să scriu în deplină tăcere... Prima mea poezie scrisă la lumina acestui neon care e instalat acolo de ceva vreme se numeşte "mozaic ocular" şi mi se pare chiar foarte reuşită (deşi mă tem puţin de faptul că entuziasmul meu s-ar putea dovedi din nou nejustificat). Am mai scris după aceea încă o poezie, dar n-a fost foarte reuşită... Chiar după ce am încheiat versurile, a trebuit să las loc liber tastaturii, pentru că venise tatăl meu acasă.
Şi acum ar trebui să ieşim iar spre stele...
joi, 19 iunie 2008
luni, 9 iunie 2008
sâmbătă, 7 iunie 2008
Nablus
Blogul ăsta are nevoie de o schimbare...
Ce citesc acum:
Kafka - Castelul
Cărtărescu - Visul
Dante - Paradisul (din Divina Comedie)
Thomas Hardy - Jude neştiutul
Eclectică listă, nu?
...În ultima vreme, sunt bântuit de "fiori metafizici". Cu alte cuvinte, fantome care mă vizitează uneori, când sunt singur şi scriu sau citesc ceva, cu căştile de la MP3 player la urechi. Nu e ceva de contestat: simt prezenţe indiscutabile, care lasă uneori să scape ceva vederii sau auzului sau simţului tactil uman. Deja nu mai e ficţiune. Ceva se întâmplă, dar n-am nicio idee ce...
Ce citesc acum:
Kafka - Castelul
Cărtărescu - Visul
Dante - Paradisul (din Divina Comedie)
Thomas Hardy - Jude neştiutul
Eclectică listă, nu?
...În ultima vreme, sunt bântuit de "fiori metafizici". Cu alte cuvinte, fantome care mă vizitează uneori, când sunt singur şi scriu sau citesc ceva, cu căştile de la MP3 player la urechi. Nu e ceva de contestat: simt prezenţe indiscutabile, care lasă uneori să scape ceva vederii sau auzului sau simţului tactil uman. Deja nu mai e ficţiune. Ceva se întâmplă, dar n-am nicio idee ce...
vineri, 30 mai 2008
Obosit
(Daca ati venit pentru Surfing pe Marea Moarta, il gasiti mai jos)
Ma simt obosit acum. Obosit dar fericit. Pentru ca am reusit, in sfarsit, sa gasesc "Visul" de Mircea Cartarescu. Asta da delicatesa.
Ma simt obosit acum. Obosit dar fericit. Pentru ca am reusit, in sfarsit, sa gasesc "Visul" de Mircea Cartarescu. Asta da delicatesa.
joi, 29 mai 2008
Surfing pe Marea Moartă
Surfing pe Marea Moartă:
http://rapidshare.com/files/118511107/Surfing_pe_Marea_Moarta.doc.html
Sampler (Spre South Fortuna):
http://rapidshare.com/files/118604997/Spre_South_Fortuna.doc.html
marți, 27 mai 2008
Ce se impune
"Surfing pe Marea Moarta" va aparea joi, 29 mai 2008.
Orice comentariu e de prisos pana la ceasul lansarii.
Orice comentariu e de prisos pana la ceasul lansarii.
duminică, 25 mai 2008
Cărtărescu
Poate că ar trebui să-mi fie ruşine de faptul că abia azi am reuşit să aud (da, pentru prima dată!) vocea lui Cărtărescu (la radio). Atâta timp însă cât nu face audiobook-uri cu poeme/proză ce n-a fost publicată pe hârtie, o să prefer cărţile scrise (totuşi, când bagi un audiobook pe un singur CD, trebuie deseori să faci compromisuri, or, toată cartea ar trebui să fie acolo, părerea mea). La fel ca numele meu (sau al lui, deşi "Cărtărescu" nu e la fel de comun ca "Ionescu"), vocea lui pare comună, uşor de uitat, detaşată de adevărata esenţă. Sincer să fiu, nici eu nu sunt prea înzestrat din acest punct de vedere. Până la urmă, vocea lui Cărtărescu poate să nu fie "telegenică", aşa cum nici vocea mea nu sună în realitate aşa de plat ca pe reportofon. Ce-i drept, reportofonul telefonului acela DIGI Mobil nu e ceva prea performant; totuşi, nu-mi vine să cred cât de diferit sună vocea mea. Vocea mea în realitate e o câmpie joasă, vocea mea pe telefon e un munte abrupt, gol, uneori de-a dreptul obscen.
Iar în cazul mai mult sau mai puţin absurd în care Mircea Cărtărescu în persoană citeşte aceste rânduri: tone de respect. Trebuie să o recunosc: cărţile dvs. mi-au deschis ochii într-o perioadă în care eram cam ignorant în ceea ce priveşte literatura de calitate... Multe ar fi de zis aici, dar sunt convins că voi mai avea numeroase prilejuri...
Iar în cazul mai mult sau mai puţin absurd în care Mircea Cărtărescu în persoană citeşte aceste rânduri: tone de respect. Trebuie să o recunosc: cărţile dvs. mi-au deschis ochii într-o perioadă în care eram cam ignorant în ceea ce priveşte literatura de calitate... Multe ar fi de zis aici, dar sunt convins că voi mai avea numeroase prilejuri...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)