Shift

Da, în după-amiaza trecută am fost mult mai furios, dar odată ce m-a îmbrăcat cu ceva mai puţin roşu...

Azi-noapte: o serie de vise fade, niciuna dintre ele fără o personalitate remarcabilă... Ceea ce poate descrie starea mea de acum. N-am deocamdată prea mare creativitate - şi nici nu trebuie, având în vedere faptul că o să încerc să termin de citit Jurnal II al lui Cărtărescu şi apoi să-l predau ca, în sfârşit, să pot încerca Kafka. Mă tentează foarte tare să citesc Metamorfoza.

Still, am reuşit să scriu ceva aseară la Ermetic. Nu mai scrisem de foarte multă vreme (parcă o veşnicie) dar am reuşit să găsesc contrapunctul de care aveam nevoie aici, aproape de parcela cu numărul 50: un Selenaru Negrea (sau Uranusian Negrea?) uranusian adresându-se fără milă cititorului într-o manieră similară unui experiment pe reportofon (a.k.a. telefon mobil gratis)
pe care l-am făcut: nu vei găsi nimic interesant aici... De altfel, e ca şi cum ai proiecta o bucată de literatură în limba latină având un public-ţintă dispărut acum mai bine de 1000 de ani. Într-un fel e acelaşi gen de nebunie în vid pe care l-am promovat în ciclul meu recent de poezii. Plus: o parcelă care arată ca o listă de emailuri. În listă: mai multe mesaje de la "eu" (!), ceva spam de la VIAGRA JONES şi Gabi Bivolaru, plus ceva de la Editura Napoleon (există aşa ceva?...) care mi-au dat "flit" după numai două mesaje, precum şi chestia cea mai şocantă a serii: un mesaj ce pare să fi fost trimis în anul 2 d. Hr (!) şi care conţine nişte mesaje neinteligibile (ce să mai zic de autor, al cărui nume e compus din simboluri abstracte...). Da, lucrurile încep încetul cu încetul să se urnească pentru Ermetic... Tot din perspectiva lui Uranusian Negrea o să mai evoc şi aşa-numitele feelermarketuri ce vor reprezenta următorul pas după instalaţiile luminoase ce se adaptează în funcţie de mood-ul trecătorului în Neptuna. Cool.

Crushed

Mă simt acum destul de deplorabil pentru că un posibil capitol important din memoria mea a fost ştearsă cu forţa. Damn it. Ceea ce de fapt poate era un vis s-a amestecat cu amintirile din prima copilărie...

O să am despre ce vorbi în proză sau chiar în poeziile mele. Despre chestia asta... deocamdată vreau să zgândăr acest subiect delicat numai în prezenţa stiloului.

Aftermath

N-am mai scris aici de ceva vreme... Problema cea mare - am fost foarte ocupat în ultima vreme ba cu olimpiada de română (şi am fost admis cu 8,50!), ba cu portofoliul de la română, ba cu recuperatul temelor. Acum mă simt mai relaxat, dar în acelaşi timp destul de obosit. Aş vrea să vină vacanţa de vară ca atunci să mă pot odihni ceva vreme şi să pot astfel gândi să scriu ceva coerent... Aş vrea să vină vacanţa de vară ca în sfârşit muzica să aibă efectul răcoritor al îngheţatei; atunci o să pot şi eu să umblu prin casă în haine mai simpluţe...

Am scris ceva poezii în ultimele zile, ba chiar am reuşit prin "Înregistrări din arhiva peştilor-pijama" să fac poate cele mai reuşite poezii ale mele. Acolo am reuşit cu adevărat să encriptez mesaje complexe cu ajutorul unor imagini abstracte după care am tânjit ceva vreme.

Am reuşit să găsesc "Exil pe o boabă de piper" de Dinescu la biblioteca de la şcoală - ceea ce e de mirare - dar ceea ce am citit acolo... hm, cred că aş fi apreciat volumul la adevărata lui valoare dacă l-aş fi citit de mai multe ori. Oricum, sunt acolo o grămadă de poezii decente şi o grămadă de imagini interesante, dar nu reuşesc încă să-mi dau seama de ce ar fi Cărtărescu mai slab decât Dinescu... Nu că ar fi făcut cineva o comparaţie, dar dacă stau bine să mă gândesc, cred că succesul la critici al lui Dinescu îi se datorează încărcăturii politice din poeme, în timp ce poemele lui Cărtărescu sunt deseori naive, aparent superficiale şi fără prea mare încărcătură politică. Prefer Cărtărescu poate pentru că n-am chef de politică, dar, pe de altă parte, îmi place mult mai mult atmosfera din poemele cărtăresciene decât revolta colorată a lui Dinescu...

...Şi după cum spuneam, ciclul meu recent de poezii a ieşit foarte "mişto", cu multe pasaje memorabile şi, în general, cu o atmosferă densă dar nu extrem de evidentă.

Purple

Acum n-o să mai zic de visul meu plin de voyeurism de-aseară. Deja am zis de el într-o poezie care poate va ajunge mâine pe net...

Crap: prima poezie "ejectată" de editorii siteului. Acum că am dres problema aceea gramaticală, mă simt foarte jenat de faptul că fac la fiecare 4-5 cuvinte câte o greşeală... La naiba, nu e timp mai deloc de stat degeaba şi totuşi vreau cu ardoare să meditez sub purpură...

Tired

Am fost la olimpiada de română. Sunt foarte obosit.

Vis exagerat de lung şi oarecum vag ce se petrece la o casă similară cu cea a mamaiei Jeni; acţiunea visului e destul de vag; parcă la un moment dat profa de informatică şi computerele din cabinetul de info s-au materializat şi parcă m-a pedepsit profa pentru că scotea calculatorul meu nu ştiu ce sunete penibile... Parcă l-am văzut la un moment dat pe Beni. Odată chiar s-a întâmplat ceva dubios în toate încăperile casei... În fine, visul se termină în veşnica formulă a coşmarurilor mele: un câine mă muşcă. Se pare că sunt din ce în ce mai greu de ucis: nu mă trezesc decât după câteva muşcături dureroase... Când mă trezesc, deşi nu ştiu cât e ceasul, observ că cerul e la fel de negru cum era înainte de vis. Cu alte cuvinte, timpul s-a comprimat...

Detuned

Aseară am fost traumatizat. Am reuşit să găsesc câteva melodii ale unei trupe ale cărei piese am încercat să le găsesc timp de 2-3 ani, dar majoritatea melodiilor s-au dovedit a fi fâsuri... Bleah.

At least am fost în extaz aseară pentru că am reuşit să concep un ciclu poetic denumit "Înregistrări din Arhiva Peştilor-Pijama". Aseară am reuşit să fac 4 poezii foarte reuşite, dar în dimineaţa asta n-am reuşit decât să scriu 2 rânduri la a 5-a poezie; şi rândurile alea constituie o idee singulară pe care am reţinut-o de aseară... Îmi venea efectiv să plâng că n-am reuşit să mă tunez iar la atmosfera aceea nocturnă... Damn it. Şi nici nu am timp să mai refac atmosfera aia azi. Ce să mai zic de mâine când o să fiu obosit după olimpiadă şi de duminica supraaglomerată... Bleah. Do not ever think about the future.

Vise:

!) Ceva vag dar oricum misterios, ceva cu crime şi multe mistere pe metru pătrat. Cred că am văzut la un moment dat un cadavru ridicându-se la suprafaţa apei dintr-o cadă... Localizare vagă: zona Brotăcei...

2) Tot undeva în zona Brotăcei, dar ceva cu mult mai vag decât visul anterior. Tot ceea ce-mi amintesc este că treceam pe strada Adamclisi (părea o alee pentru noi cei care pluteam) împreună cu mai multe persoane parcă, dintre care o reţin doar pe diriginta noastră, ce se uita cu subînţeles la rochiile din vitrinele unor magazine inexistente în realitatea asta, rochii care erau mai multe voaluri ca în Arabia...

3) Începe cu o prezentare derulată în viteză, cu culori psihedelice, muzică "activă" şi skateboardişti parcă decupaţi nu din peisajul ăsta urban ce trece cu viteză prin faţa ochilor. Apoi, în acelaşi stil, nişte oraşe ceva mai apropiate de România noastră, minus skateboard-uri, plus un Corneliu Vadim Tudor desprins parcă dintr-o reclamă 2D mişto la coca-cola care zice ceva neinteligibil din care reţin numai cuvântul "Ceahlăul"... Mai apoi, inconştient, ritmul se încetineşte şi cadrul se fixează pe un soi de grădină care probabil aparţine unei ambasade sau altă instituţie de gen din moment ce era păzit. Nu ştiu de ce, dar aici îl pândesc pe paznic la fiecare pas, deşi par să-i fiu invizibil... La un moment dat însă, grădina se transformă inconştient, nu brusc, în spaţiul viran care era între blocuri înainte să vină ăştia cu macaralele lor, gata să construiască 4 blocuri într-un spaţiu atât de îngust... De fapt, vorbesc în perspectivă, pentru că nici măcar n-au terminat fundaţia deocamdată - ieri chiar e destul de creepy priveliştea de-afară, în care în peisajul binecunoscut de mine s-au infiltrat nişte braţe de robot desprinse din SF-uri... Revenind la visul meu psihedelic, până la urmă mă satur de pândit paznicul ăla şi nu pot să nu remarc că deasupra se învârte un elicopter care însă nu încearcă să mă atace, de fapt nu ştiu nici dacă stă acolo pentru mine... Totuşi, speriat de elicopter, mă adăpostesc la intrarea în bloc şi încerc să intru în bloc, apăsând cu greu interfonul prin mănuşile astea inflexibile...

Perfume

24 de ore am fost în tensiune maximă. Muncă de chinez bătrân... sau de olimpic.

La ora asta n-am niciun chef să reîncep marele chin.

Agent 5.1 - Cake Song. Ce se potriveşte cu mood-ul meu.