Detuned

Aseară am fost traumatizat. Am reuşit să găsesc câteva melodii ale unei trupe ale cărei piese am încercat să le găsesc timp de 2-3 ani, dar majoritatea melodiilor s-au dovedit a fi fâsuri... Bleah.

At least am fost în extaz aseară pentru că am reuşit să concep un ciclu poetic denumit "Înregistrări din Arhiva Peştilor-Pijama". Aseară am reuşit să fac 4 poezii foarte reuşite, dar în dimineaţa asta n-am reuşit decât să scriu 2 rânduri la a 5-a poezie; şi rândurile alea constituie o idee singulară pe care am reţinut-o de aseară... Îmi venea efectiv să plâng că n-am reuşit să mă tunez iar la atmosfera aceea nocturnă... Damn it. Şi nici nu am timp să mai refac atmosfera aia azi. Ce să mai zic de mâine când o să fiu obosit după olimpiadă şi de duminica supraaglomerată... Bleah. Do not ever think about the future.

Vise:

!) Ceva vag dar oricum misterios, ceva cu crime şi multe mistere pe metru pătrat. Cred că am văzut la un moment dat un cadavru ridicându-se la suprafaţa apei dintr-o cadă... Localizare vagă: zona Brotăcei...

2) Tot undeva în zona Brotăcei, dar ceva cu mult mai vag decât visul anterior. Tot ceea ce-mi amintesc este că treceam pe strada Adamclisi (părea o alee pentru noi cei care pluteam) împreună cu mai multe persoane parcă, dintre care o reţin doar pe diriginta noastră, ce se uita cu subînţeles la rochiile din vitrinele unor magazine inexistente în realitatea asta, rochii care erau mai multe voaluri ca în Arabia...

3) Începe cu o prezentare derulată în viteză, cu culori psihedelice, muzică "activă" şi skateboardişti parcă decupaţi nu din peisajul ăsta urban ce trece cu viteză prin faţa ochilor. Apoi, în acelaşi stil, nişte oraşe ceva mai apropiate de România noastră, minus skateboard-uri, plus un Corneliu Vadim Tudor desprins parcă dintr-o reclamă 2D mişto la coca-cola care zice ceva neinteligibil din care reţin numai cuvântul "Ceahlăul"... Mai apoi, inconştient, ritmul se încetineşte şi cadrul se fixează pe un soi de grădină care probabil aparţine unei ambasade sau altă instituţie de gen din moment ce era păzit. Nu ştiu de ce, dar aici îl pândesc pe paznic la fiecare pas, deşi par să-i fiu invizibil... La un moment dat însă, grădina se transformă inconştient, nu brusc, în spaţiul viran care era între blocuri înainte să vină ăştia cu macaralele lor, gata să construiască 4 blocuri într-un spaţiu atât de îngust... De fapt, vorbesc în perspectivă, pentru că nici măcar n-au terminat fundaţia deocamdată - ieri chiar e destul de creepy priveliştea de-afară, în care în peisajul binecunoscut de mine s-au infiltrat nişte braţe de robot desprinse din SF-uri... Revenind la visul meu psihedelic, până la urmă mă satur de pândit paznicul ăla şi nu pot să nu remarc că deasupra se învârte un elicopter care însă nu încearcă să mă atace, de fapt nu ştiu nici dacă stă acolo pentru mine... Totuşi, speriat de elicopter, mă adăpostesc la intrarea în bloc şi încerc să intru în bloc, apăsând cu greu interfonul prin mănuşile astea inflexibile...