Nu, nu sunt mort. A fost doar o perioadă de relativă nelinişte care probabil va trece odată cu venirea primăverii. Mai am ceva inspiraţie în cap, dar nu la fel de multă, de spontană şi de intensă ca anul trecut, dar sunt mereu ocupat cu ceva... Argh, şi mai trebuie să citesc o mulţime de cărţi...
Dar situaţia e doar temporară... temporară, Florine...
sâmbătă, 26 ianuarie 2008
miercuri, 23 ianuarie 2008
Orb
Aseară credeam că inspiraţia mi-a revenit, dar a fost doar o boare, un "sneak peek" a ceea ce va urma imediat în primăvară... Poate salvarea se află într-o oră de sport pierdută ca şi cele de dinaintea ei filozofând pe stomacul gol...
Need more Love Spirals Downwards and more Sunday Munich. Şi totuşi trebuie să termin "Sacrul şi profanul" cât mai repede...
Need more Love Spirals Downwards and more Sunday Munich. Şi totuşi trebuie să termin "Sacrul şi profanul" cât mai repede...
luni, 21 ianuarie 2008
Orbitor
Am terminat "Orbitor: aripa dreaptă"! A fost de-a dreptul fantastic... Nu-mi pot exprima părerea într-un spaţiu şi timp atât de scurt ca aici aşa că...
Totodată, am mai terminat "Sam & Max Episode 2: Moai Better Blues" şi am început, la cărţi, "Sacrul şi profanul" de Eliade... Şi m-am calificat mai departe la olimpiada de limbă engleză!
...
Totodată, am mai terminat "Sam & Max Episode 2: Moai Better Blues" şi am început, la cărţi, "Sacrul şi profanul" de Eliade... Şi m-am calificat mai departe la olimpiada de limbă engleză!
...
sâmbătă, 19 ianuarie 2008
sâmbătă, 12 ianuarie 2008
Jigsaw
Am multe griji dar vreau să uit de ele... Aş vrea ca totul să fie mai simplu. Dar e un solstiţiu supersilenţioasă undeva în adâncurile mele... Ce complicat e TOTUL. Aş vrea ca totul să fie mai simplu. Minimalistic.
Dar ele mă bântuie...
Dar ele mă bântuie...
miercuri, 9 ianuarie 2008
Stones
Acum câteva ore, aş fi să stropesc tot blogul cu sânge... Dar de ce ar trebui să aştept de la cad(av)rele didactice să nu fie confuzie, la o adică să nu ia directoarea şi profesorii decizii contradictorii?!... "Să nu iubeşti lumea". Indeed.
Aş vrea acuma să fac ceva interesant, să văd ceva interesant, să aud ceva chiar interesant... Dar am acum doar o senzaţie de spleen tot mai accentuată... O fi de la faptul că n-am mâncat încă?...
Aş vrea acuma să fac ceva interesant, să văd ceva interesant, să aud ceva chiar interesant... Dar am acum doar o senzaţie de spleen tot mai accentuată... O fi de la faptul că n-am mâncat încă?...
luni, 7 ianuarie 2008
Ermetic
(A propos, o să mai încerc zilele astea să fac şi un blog separat pentru proza mea... Aşa, ca să aveţi o gustărică...)
Ermetic. Aşa se numeşte noua mea idee. Conform acestei idei, am început pe un caiet să scriu un soi de jurnal ermetic - la o adică, în fiecare zi (sau cam aşa ceva), o să adaug câte un paragraf. Ce voi scrie acolo? Well, acolo o să scriu diverse chestii de proză care par a avea absolut nicio legătură cu mine, dar care au de fapt toate legăturile cu mine, pentru că sunt produsul minţii mele - aşadar reflectând emoţiile, gândurile, stările mele. Dar pentru că tot ce am scris aici până în acest moment nu pare prea interesant, am scos un fel de explicaţie care ar putea ajunge într-o zi pe coperta din spate:
Protestând faţă de relativa lipsă de concentrare, de atenţie, de interes a cititorului implicit, autorul Selenaru Negrea a "jupuit" un roman ipotetic de structura sa convenţională şi a fărâmiţat esenţa într-un număr mare de fragmente cu care autorul compune un puzzle, o mare enigmă. Astfel cititorul, lipsit de scuza numărului mare de descrieri plictisitoare şi alte astfel de distrageri, este invitat să se joace cu numeroasele fragmente de esenţă literară în încercarea de a compune un imens tablou pictat undeva în interiorul minţii autorului. Cu atât mai mare provocare cu cât acest pseudo-jurnal este închis ermetic: nu există o fixare prea precisă în timp şi spaţiu, nici când vine vorba de timpul povestit şi cel al povestirii. De-asemenea aceste instantanee pot fi foarte diferite între ele, fie ca şi conţinut narativ, fie ca structură convenţională. Dacă mai punem la socoteală şi relativa multitudine de interpretări posibile la fiecare esenţă, rezultă că tocmai aveţi în faţă o miză cu mult mai mare decât cea a autorului.
Ermetic. Aşa se numeşte noua mea idee. Conform acestei idei, am început pe un caiet să scriu un soi de jurnal ermetic - la o adică, în fiecare zi (sau cam aşa ceva), o să adaug câte un paragraf. Ce voi scrie acolo? Well, acolo o să scriu diverse chestii de proză care par a avea absolut nicio legătură cu mine, dar care au de fapt toate legăturile cu mine, pentru că sunt produsul minţii mele - aşadar reflectând emoţiile, gândurile, stările mele. Dar pentru că tot ce am scris aici până în acest moment nu pare prea interesant, am scos un fel de explicaţie care ar putea ajunge într-o zi pe coperta din spate:
Protestând faţă de relativa lipsă de concentrare, de atenţie, de interes a cititorului implicit, autorul Selenaru Negrea a "jupuit" un roman ipotetic de structura sa convenţională şi a fărâmiţat esenţa într-un număr mare de fragmente cu care autorul compune un puzzle, o mare enigmă. Astfel cititorul, lipsit de scuza numărului mare de descrieri plictisitoare şi alte astfel de distrageri, este invitat să se joace cu numeroasele fragmente de esenţă literară în încercarea de a compune un imens tablou pictat undeva în interiorul minţii autorului. Cu atât mai mare provocare cu cât acest pseudo-jurnal este închis ermetic: nu există o fixare prea precisă în timp şi spaţiu, nici când vine vorba de timpul povestit şi cel al povestirii. De-asemenea aceste instantanee pot fi foarte diferite între ele, fie ca şi conţinut narativ, fie ca structură convenţională. Dacă mai punem la socoteală şi relativa multitudine de interpretări posibile la fiecare esenţă, rezultă că tocmai aveţi în faţă o miză cu mult mai mare decât cea a autorului.
duminică, 6 ianuarie 2008
Revelion
Mă simt acum... fericit.
Am simţit o bucurie de copil la vederea cifrei rotunde de 10,000 în apropierea secţiunii "Tracks played" de pe profilul meu de Last.fm... Dar călătoria nu s-a oprit încă... nici pe departe.
Acuma aş vrea să zic ceva de un proiect al meu... Timpul însă mi-e duşman acum...
Am simţit o bucurie de copil la vederea cifrei rotunde de 10,000 în apropierea secţiunii "Tracks played" de pe profilul meu de Last.fm... Dar călătoria nu s-a oprit încă... nici pe departe.
Acuma aş vrea să zic ceva de un proiect al meu... Timpul însă mi-e duşman acum...
vineri, 4 ianuarie 2008
Indigo
Agitaţie mare zilele astea. Am tot felul de chestii de făcut, ceea ce înseamnă că nu am timp mai deloc să-mi văd de roman şi de Orbitor... deşi am terminat în sfârşit Corpul în dimineaţa asta.
Am visat că pe sau lângă uşa de la balcon era un buton sau potenţiometru sau cum i-oi zice (ca la cuptorul cu microunde...) care, când îl manevram, se schimba culoarea felinarului de lângă C2 (sau al altor felinare, dar nu ştiu care era criteriul...) - astfel că l-am făcut indigo sau verde sau cine ştie ce altă culoare... Mister jucăuş. La un moment dat parcă mi-am zis mama mea să nu abuzez de aia... Nu ştiu cum, dar la un moment dat am reuşit să pun mâna pe o altă chestie care făcea cam aceeaşi lucru... şi de care ştiam numai eu... În fine, se vede că lucrul la Neptuna precum şi obsesiile mele personale îşi fac simţite prezenţa... De-altfel, acum ceva vreme am avut un vis în care eram pe un bulevard care nu exista lângă un lac Tăbăcărie care arăta cu totul altfel, bulevard care era flancat de cireşi înfloriţi... Şi bulevardul se termina la un soi de cabană chiar lângă faleză, unde am coborât pe scări şi m-am lăsat lovit cu toată puterea de forţele naturii... Iar în cabană, era un bec indigo misterios. UV.
Am visat că pe sau lângă uşa de la balcon era un buton sau potenţiometru sau cum i-oi zice (ca la cuptorul cu microunde...) care, când îl manevram, se schimba culoarea felinarului de lângă C2 (sau al altor felinare, dar nu ştiu care era criteriul...) - astfel că l-am făcut indigo sau verde sau cine ştie ce altă culoare... Mister jucăuş. La un moment dat parcă mi-am zis mama mea să nu abuzez de aia... Nu ştiu cum, dar la un moment dat am reuşit să pun mâna pe o altă chestie care făcea cam aceeaşi lucru... şi de care ştiam numai eu... În fine, se vede că lucrul la Neptuna precum şi obsesiile mele personale îşi fac simţite prezenţa... De-altfel, acum ceva vreme am avut un vis în care eram pe un bulevard care nu exista lângă un lac Tăbăcărie care arăta cu totul altfel, bulevard care era flancat de cireşi înfloriţi... Şi bulevardul se termina la un soi de cabană chiar lângă faleză, unde am coborât pe scări şi m-am lăsat lovit cu toată puterea de forţele naturii... Iar în cabană, era un bec indigo misterios. UV.
miercuri, 2 ianuarie 2008
Wait
Acuma aproape tot ce fac e să aştept.
Oricum, am scris puţin la reflexive waters on venus (vreo 3 pagini de caiet studenţesc) - pare foarte promiţător. Idei foarte frumoase, dar ca să iasă ceva cu adevărat bun trebuie să le leg coerent... Sper să iasă în sfârşit mult mai mult decât o înşiruire de idei frumoase. Nu de-alta, dar ar fi mare păcat. Acum însă n-ar trebuie să mă laud - mai bine trec la treabă...
Ninge afară. Şi totuşi ascult Heed şi Electron Love Theory. Asta pentru că azi am rezolvat mai multe lucruri şi pentru că sorţile par a-mi fi favorabile... Cu Orbitorul n-am ajuns încă prea departe... La naiba, Florine. Nu mai e mult până când iar avem la şcoală tot felul de teste tâmpite...
Money will ruin everything. Indeed.
Mă simt bine... Nefiresc de bine... Într-un fel. Viitorul arată foarte frumos. Dacă primele două zile din an au început aşa de bine... Şi ăsta e doar începutul.
Oricum, am scris puţin la reflexive waters on venus (vreo 3 pagini de caiet studenţesc) - pare foarte promiţător. Idei foarte frumoase, dar ca să iasă ceva cu adevărat bun trebuie să le leg coerent... Sper să iasă în sfârşit mult mai mult decât o înşiruire de idei frumoase. Nu de-alta, dar ar fi mare păcat. Acum însă n-ar trebuie să mă laud - mai bine trec la treabă...
Ninge afară. Şi totuşi ascult Heed şi Electron Love Theory. Asta pentru că azi am rezolvat mai multe lucruri şi pentru că sorţile par a-mi fi favorabile... Cu Orbitorul n-am ajuns încă prea departe... La naiba, Florine. Nu mai e mult până când iar avem la şcoală tot felul de teste tâmpite...
Money will ruin everything. Indeed.
Mă simt bine... Nefiresc de bine... Într-un fel. Viitorul arată foarte frumos. Dacă primele două zile din an au început aşa de bine... Şi ăsta e doar începutul.
marți, 1 ianuarie 2008
Gold
Viitorul, ei bine, sună bine. N-o fi el verde ca fostul Connex, n-o fi de cel mai roz posibil, dar nici nu e negru. Trebuie să mă mai chinui cu Orbitorul, căci sunt cam în urmă cu programul pe care îl aveam în gând... Dar bibilotecara nu cred că se supără dacă mai extind puţin termenul, şi oricum după aceea nu voi avea prea multe cărţi care să le vreau şi să le pot lua de la bibliotecă. Eliade e interesant şi au o mulţime de cărţi de Eliade acolo, iar din Cărtărescu mai am acolo de citit doar Jurnal II, dacă nu cumva or să vină la bibliotecă cu alte volume... Yummy, yummy.
Galben. Gold. Golden. Venus. Visit Venus. Aveam de gând la un moment dat să fac ceva (la acea vreme, nu credeam că o carte) intitulat "Reflexive waters on Venus". Acum cred că va fi un roman SF (în sfârşit, mi-am mai amintit de sefeuri... deh, realismul magic al celor doi Mircea...) care se va situa într-o colonie venusiană poate cu mult după perioada zilelor noastre, dar atunci tehnologia nu va fi atât de evoluată cât ai crede că ar fi după câteva milenii... Va fi ceva straniu; voi pune acolo o mulţime de termeni şi limbi inventate, dar accentul nu va fi pe aventuri ci mai mult pe o anumită psihologie, ceea ce va fi lucrul cel mai dificil de scris din tot romanul. Voi utiliza şi din ideile, conceptele pe care le-am văzut în ultima vreme la Cărtărescu şi la alţii şi voi amesteca cât se poate de multă substanţă tipică Selenaru Negrea, ceea ce înseamnă că trebuie să-mi dezvolt cât mai mult tendinţele înspre adamism. Adicătelea, o să încerc să fac ceva cu feeling diferit decât marea masă a SF-urilor din ziua de azi. N-am citit extrem de multe SF-uri scrise de contemporani dar din câte am văzut se încearcă prea puţin să se facă ceva mai... diferit. Am răsfoit din o antologie science-fiction mai veche de la Nemira şi, deşi în prefaţă un autor străin nu chiar de duzină vine şi vorbeşte despre cât de armonios s-au dezvoltat izolaţii autori de SF din România (asta era prin 1994) şi de-aici şi originalitatea lor, pot spune că din ce am citit până curând, transpare prea puţin originalitatea despre care se vorbeşte... Poate sunt prea pretenţios, poate caut cu totul altceva în acest moment, oricum o să mai încerc să citesc din el, odată ce mai reuşesc să termin de citit din Cărtărescu, Eliade, Murakami...
Diferit. Diferit. 2008 cel puţin aşa se anunţă... Mama mea mi-a arătat recent un articol de horoscop printr-o revistă de-a ei în care se zice că Jupiter va îngrăşa anul ăsta şi că influenţa lui va fi foarte benefică pentru unii ca mine... Să dea Domnul să fie aşa.
Galben. Gold. Golden. Venus. Visit Venus. Aveam de gând la un moment dat să fac ceva (la acea vreme, nu credeam că o carte) intitulat "Reflexive waters on Venus". Acum cred că va fi un roman SF (în sfârşit, mi-am mai amintit de sefeuri... deh, realismul magic al celor doi Mircea...) care se va situa într-o colonie venusiană poate cu mult după perioada zilelor noastre, dar atunci tehnologia nu va fi atât de evoluată cât ai crede că ar fi după câteva milenii... Va fi ceva straniu; voi pune acolo o mulţime de termeni şi limbi inventate, dar accentul nu va fi pe aventuri ci mai mult pe o anumită psihologie, ceea ce va fi lucrul cel mai dificil de scris din tot romanul. Voi utiliza şi din ideile, conceptele pe care le-am văzut în ultima vreme la Cărtărescu şi la alţii şi voi amesteca cât se poate de multă substanţă tipică Selenaru Negrea, ceea ce înseamnă că trebuie să-mi dezvolt cât mai mult tendinţele înspre adamism. Adicătelea, o să încerc să fac ceva cu feeling diferit decât marea masă a SF-urilor din ziua de azi. N-am citit extrem de multe SF-uri scrise de contemporani dar din câte am văzut se încearcă prea puţin să se facă ceva mai... diferit. Am răsfoit din o antologie science-fiction mai veche de la Nemira şi, deşi în prefaţă un autor străin nu chiar de duzină vine şi vorbeşte despre cât de armonios s-au dezvoltat izolaţii autori de SF din România (asta era prin 1994) şi de-aici şi originalitatea lor, pot spune că din ce am citit până curând, transpare prea puţin originalitatea despre care se vorbeşte... Poate sunt prea pretenţios, poate caut cu totul altceva în acest moment, oricum o să mai încerc să citesc din el, odată ce mai reuşesc să termin de citit din Cărtărescu, Eliade, Murakami...
Diferit. Diferit. 2008 cel puţin aşa se anunţă... Mama mea mi-a arătat recent un articol de horoscop printr-o revistă de-a ei în care se zice că Jupiter va îngrăşa anul ăsta şi că influenţa lui va fi foarte benefică pentru unii ca mine... Să dea Domnul să fie aşa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)