Everything

Forget it. That was a bad idea.

Well, ce să zic în afară de Happy New Year?...

De exemplu...

Bilanţul meu oniric pe anul 2007: Shady Pine, visul din "Raze azurii", South Fortuna (mai multe), cel de la orfelinat, cel care ar putea avea ca soundtrack "Inertia Creeps" de Massive Attack şi care s-ar termina cu finalul din "The Prize" de Pomegranate, pe când începeam să zbor prin parcul transfinit de lângă Shady Pine, cel cu corporaţia fast-food, cel cu "indigo light", cel cu lacul Broasca (eram să uit de ăsta), cel care ar putea avea ca soundtrack "I.F.A." de Phonophani, precum şi multe alte vise ce s-au pierdut în negura timpului, de fapt a memoriei mele...

Cel mai lung cuvânt în engleză: http://www.othyr.com/titin.html

Fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că fireşte că Ritog Jkilkai, cel mai celebru elefant verde de pe tot continentul kakudiastan, îi este frică de imaginile de tip "bandwidth exceeded" de pe Photobucket şi Imageshack.us, astfel că Photobucket şi Imageshack.us vor conduce curând tot Bellerophonul...

64856865068068760659 8686975898697 80657 - john's bonfire can gun can smoke rapidshare cigar in no time - and then i was ironing the old leather from New Tokyo i bought because it was nice having black stars crushing my super-sized intergalatic ego oh yeah I love Puhnkakian philosophy...

More people are killed annually by donkeys than die in air crashes.

Îmi aduc aminte că, timp de ceva vreme, am dat de mai multe situri chinezeşti care erau compuse dintr-o singură pagină albă umplută cu tot soiul de bazaconii, cifre şi cuvinte aleatorii, lăsând o impresie de nu-ştiu-ce conspiraţie pusă la cale de cei mai tari spammeri din lume... Acum, dacă stau să mă gândesc, la chinezi e foarte mare problemă cu libertatea - nici măcar să menţionezi cuvântul "democraţie" n-ai voie în chat-urile de-acolo... Nici nu trebuie să mai menţionez limitările lui Google China. Nici nu mă mai mir în condiţiile astea de ce fac astfel de poezii subversive...

The microwave was invented after a researcher walked by a radar tube and a chocolate bar melted in his pocket.

"Închide calculatorul, Florine! Trebuie să mergem la masă! Ne aşteptă mami în sufragerie!... Salvează, închide..."

Vacanţa Mare sucks. Asta ştiam deja, dar acuma s-au apucat şi de blasfemii...

plat gladiator secret bomb linking secret ops flying in the brown air - after all it is not smoking which kills us but air

gorilele nu dorm în colibe de plutoniu

cel mai popular site din lume e unul de grădinărit

Ştiaţi că cea mai bună muzică e tăcerea? Cel puţin artistul nu strigă să aruncăm mâinile în aer...

Sunt mai multe şanse să te ucidă o cutie de Toblerone aflată în cădere de pe vârful celui mai înalt munte din sistemul solar decât să câştigi la Loteria Română...

Craterele cele mai mici de pe Marte sunt denumite după sate din lume cu populaţie mai mică de 100,000...

"când mâinile noastre sunt stele/adânc îngropate în nisip" (din Duşan Petrovici)

"When the Pawn Hits the Conflicts He Thinks Like a King What He Knows Throws the Blows When He Goes to the Fight and He'll Win the Whole Thing 'Fore He Enters the Ring There's No Body to Batter When Your Mind Is Your Might So When You Go Solo, You Hold Your Own Hand and Remember That Depth Is the Greatest of Heights and If You Know Where You Stand, Then You Know Where to Land and If You Fall It Won't Matter, Cuz You'll Know That You're Right" este cel mai lung titlu al unui album care a ajuns în topuri (Fiona Apple este autoarea).

Cele mai lungi plăji găseşti în Bangladesh.

BOUVET ISLAND



Mihaela întindea imperturabilă rufele ei albe pe sârmă şi în acelaşi timp se gândea la telenovela de ieri când ultimul dinozaur de pe planeta HD 6434 b a crăpat.

Nothing

Plănuisem iniţial să zic multe aici, dar n-am chef. Aşa că nu vă zic mai nimic



























ORBITOR

















ce viaţă




















oare când se termină ăsta?




















ORBITOR




















yeah right

Pov

De fapt aveam de gând să scriu cu totul altceva azi... Un lanţ cutremurător de vise ce a durat 5 ore şi ceva despre care am notat câte ceva în caiet ca să nu uit:

ENVE - VENE (aici era vorba de mai multe oraşe şi ţări în care s-ar putea să mă poarte destinul... şi chiar în vis mi-am dat seama ce înseamnă o parte din abreviere (încă nelămurit asupra ultimului E...) şi am asociat-o cu VENE - adică venele destinului...)
3-d renders (mintea mea se pare că a ajuns să fie mai ceva ca 3D studio max...)
am mai fost pe aici (asta mi se întamplă foarte rar - adică într-un vis să-mi aduc aminte că pe aici am mai fost într-un alt vis)
la şcoală (nicio legătură cu notiţa anterioară)
absenţă? (mintea mea pare să fie tot mai pesemistă, după visul cu scăzutul notei la purtare de acum ceva vreme)
doctor ce mă chinuie dar nu opreşte alimentarea mea la această suferinţă colorată psihedelic (ca un copil, de fapt chiar eram, mi-era frică deşi ea parea să-şi facă doar treaba - oricum frica mea a reuşit să picteze peisajele ce se văd pe fereastră în juxtapuneri şi suprapuneri de figuri geometrice 3D colorate psihedelic, a la coperţile lui Kim Hiorthøy...)
mică odaie întunecată
deodată deschid jaluzele de la ferestre (bungalow de vară? afară vegetaţia era verde şi în aer erau aburi cu forme ciudate...)
plajă frumoasă, tropicală - astea sunt colibe (aha deci acolo eram)
mult praf prin aerul de pe etaje (etajele şcolii... făceau ceva la parter... nu ştiu de ce, dar la parter era un magazin alimentar similar cu cel de la etajul 1 dar închis... la baie îi spionam pe şcoleri... ştiu de ce dar sunt prea cutremurat ca să dezvălui...)
baia de lux cu pereţi galbeni (are legătură cu primele două notiţe şi cu Veneţia... poate o să povestesc într-o zi mai detaliat despre ciudăţenia asta în care sunt prelucrate şi exerciţiile de gimnastică de la ora de sport...)
e de vis (baia...)

Ascult: Antenne - Long to Kiss. Adu-l odată pe #3, că mi-e sete aicea!...

Sad

Sunt trist, iar muzica asta de la Alva Noto şi Ryuichi Sakamoto a venit la fix. Încă o oportunitate pe care nici măcar n-am sesizat-o iniţial a fost iată aruncată în aer ca un foc de artificii - şi într-adevăr a fost trecător ca un foc de artificii. De abia vreo 5 zile începusem să fac chestii-trestii pe Discogs şi, iată, acum sunt la prăpastie. Nu că aş fi gata să fiu banat, şi nici primul N-vote n-ar trebui să mă zguduie atâta, dar o regulă foarte penibilă - aceea că nu poţi pune pe site informaţii despre albume pe care nu le ai - mă împiedică să mai am respect pentru ei. **** **** ****. Fără utilizatori inconştienţi ca mine, s-ar alege praful de tine, Discogs! Praful s-ar alege! Cine naiba ar mai avea încredere în discografiile voastre dacă n-ar fi actualizate, dacă nu ar încerca cineva să le completeze?!...

E clar. Nu pot să suport un site cu reguli atât de tâmpite. Am înţeles că vreţi să nu fie release-uri care nu sunt reale în data de baze, am înţeles cu greu şi faptul că numărul de catalog e obligatoriu, dar asta?!?... Cum naiba o să mai ştie boboru' de release-ul cutare care e mai rar şi care îl au foarte puţini, din care, în mod evident, slabe şanse să fie unul dintre ei pe site? Ce să mai zic de ediţii limitate, de promo-uri, de chestii-socoteli în exemplar aproape unic? Îţi spun eu - inconştienţi ca mine or să facă acest lucru...

Pentru mine, ei sunt deja morţi. Discogs poate să-şi ia adio de la toate albumele pe care eu le-aş fi putut pune şi care eventual or să fie adăugate la imensa lor dată de bază în câţiva ani... Spun asta şi despre albumele pe care le-aş fi putut să le introduc pe site odată intrate în colecţia mea, dar un site ca ăsta care-şi pune singur cuie în cap...

Let them be. Eu eventual o să mai mă învârt pe-acolo - dar doar ca să copiez informaţii de-acolo şi care să le pun altundeva - ca de exemplu pe un site propriu sau pe o alternativă la Discogs - din care prea multe nu par să fie... Am încercat să mă înregistrez la unul dintre ele, dar îmi dă eroare 500 astfel că n-am cum să pup email-ul de verificare...

Nu sunt obsedat de chestia asta, dar îmi pare rău că un astfel de site altminteri de încredere pentru mulţi este împiedicat în drumul său spre un catalog cât mai complet de propriile sale reguli. Asta e. Nu îmi mai bat capul cu albume care nici măcar nu mă interesează prea tare doar că nu-mi place să văd paginile lor aproape goale de conţinut şi de poze. Până la urmă, o să utilizez spaţiul free al contului meu de Google ca să postez discografiile şi alte alea la formaţii care chiar îmi plac şi merită să aibă o discografie completă. Viitorul meu site - ăla va fi mai cu moţ decât Discogs - în ceea ce priveşte trip-hop, fireşte...

Well, asta a fost o poveste scurtă şi relativ intensă. RIP Discogs!... oricum n-o să fiu la înmormântarea ta...

Real

Fără egal...

am fost la real metro 2 si praktiker
a fost obositor
5 ore
iti inchipui
mastodonti de plictiseala
"George, tu faci parte din lemn?"
cascade lacuri cu raţe artificiale
luminile alea nu sunt becuri
sunt torţe
şi nu sunt torţe
sunt lumini vii
MONOPOLY TV
uţa uţa
Haruki Murakami - "Norwegian Wood" (Random House Vintage)
ocean de negru
cu lumini ca insule

sunt obosit

Red

Afară copiii se distrează jucându-se cu focurile de artificii. Oare o fi mai cald în interiorul exploziei decât în raiul cu esenţe mai călduroase, mai plăcute ca acasă în care am fost acum cîteva clipe?...

Încă o poezie pe ziua de azi. De data asta, am reuşit să fac ceva mai reuşit - tocmai fiindcă nu m-am ambiţionat să particip cu el la Freamăt de timp aşa cum am acum de gând să fac. A ieşit acolo ceva sincer, ceva trăit din tot sufletul, aşa cum doar am ajuns tagenţial când făceam Dragostea din fiecare atom. Oricum, cred că Dragostea... e mai reprezentativ decât noua mea poezie... În fine, mai vedem.

Acum faţa mea e mai rece. Haide, Florine, ştiu că poţi termina Orbitorul...

Experimente

Aseară nu era nimic. Acuma e aproape totul.

Nu eram în stare să fac aseară mai nimic. Acum însă e altceva. În după-amiaza asta, mi-am rearanjat două rafturi din imensa bibliotecă (de fapt a fost un pretext ca să scot coperţile albe de la cărţile din acele rafturi care încă mai aveau coperţi albe... Nu-mi place deloc să nu pot-mi da seama ce carte e doar din cotor...) dar totodată am şi scris vreo 4 poezii experimentale (ascultând în acelaşi timp jazz experimental) pe care le-am făcut punând versuri de-ale mele cap la cap cu citate din diverse cărţi pe care le am - romane SF, poliţiste, realiste-plictisitor şi de-alea documentare de genul "Cu "Gipsy Moth" în jurul lumii" (Gipsy Moth fiind un soi de expediţie nautică care a fost documentată de acea carte) sau Agenda electricianului... Culmea, primul dintre ele a ieşit şi cel mai reuşit! Deocamdată...

Note to self: mai fă şi tu experimente având în vedere prepoziţiile alea ca să iasă ceva cu mai mult sens... Şi preferabil să am şi un concept de la care să pornesc...

Antenne - #1 în reluare. Next up: some Food.

Lumini

Până la urmă, a venit Moşul la mine şi anul ăsta. Doar că dorinţele mele au fost poate prea în ultimul moment, din moment ce în loc de cărţile care le vroiam, numai dulciuri a adus... Cel puţin, dulciurile sunt bune...

Pentru a nu ştiu câta oară, ascult Antenne. Se vede că am ascultat mai mult pe mp3 player, din moment ce încă mai e pe locul 16 în top artists... Note to self: ascultă de mai multe ori "PPG hold prg. 11"... Că mai e până la #3...

Viziuni

Aseară parcă şi pătura (sau ce-o fi) era mai plăcută la atingere...

De dimineaţă devreme am întrezărit oceanul dalb de dincolo de ceaţă, dar am zărit acel peisaj pentru nici măcar o secundă. Acum pot să văd, pot să observ cu atenţie miliardele de crengi care, peste noapte, au fost iradiate cu un alb aproape orbitor. Peisajul e de-a dreptul feeric: gardul viu şi foioasele sunt pline de înţelepciune dalbă a vechiului Crăciun în timp ce impeturabilele conifere au fost doar puţin vopsite de barba Moşului. O mică parte din zăpada de pe jos iradia mai mult alb decât impunătorii copaci - oricum, feeria dintre ramurile copacilor era în lumina reflectoarelor mele. Tot peisajul era alb şi negru cu excepţia unor pete de culoare desprinse parcă din psihedelicele filme "parţial color" ale lui Selenaru Negrea jr. ...
Am zis vreodată cât de mult îmi plac brazii albi?...
Tot spectacolul de-afară rămăsese magic doar pentru mine. I-am zis şi mamei mele să se uite la peisaj - nu numai că nu îl văzuse iniţial, dar i-a şi trebuit 3 minute de loz în plic ca să se înduplece. Nu era prea uimită, pentru că ştia deja ce folosise magicianul - "asta-i chiciură". Nu există chiciură, există doar o stranie substanţă albă ce-mi vrăjeşte creierul cu sete de serotonină... Nici măcar nudul din tablou nu s-a înduplecat să deschidă ochii ca să vadă peisajul de dincolo de tablou. Ca şi în toţi aceşti 15 ani, încă mai doarme în faţa vilei din vecinătatea Shady Pine , acolo pe solul verde închis, lipsit de iarbă şi care nu trece printre pleoape...

Încă de aseară era ceaţă. La 22:30, ceaţa deja estompase multe detalii precum şi luminile albastre ale becurilor de Crăciun de pe bulevard - lumini desprinse parcă din melodia (http://www.last.fm/music/Antenne/_/Blue+Light) pe care o ascultasem de zeci de ori în urmă cu vreo două ore când plângeam...
În fine, mi-a venit să ascult atuncea "Svefn-g-Englar" şi deodată mi-a venit o idee - hai să fac un exerciţiu de imaginaţie să concep un nou videoclip în mintea mea, un videoclip diferit de videoclipul (http://www.youtube.com/watch?v=zQ5Grncdjlc) pe care îl ştiam, cu nuanţele lui pastelate de albastru, verde şi alb desprinse parcă dintr-un vis şi cu mai mulţi copilaşi cu feţe stranii, parcă de absolutişi sau de hermafrodiţi...
Zis şi făcut.
Cu toate culorile pastelate sugerate de melodie, am trântit în viziunea mea un amurg spectaculos, roşiatic şi o fetiţă inocentă (amplasată unde?) ai cărei ochi albaştri se transformă în timpul primelor riff-uri de chitară în ochi roşii - în tot acest timp parcă şi apusul de soare a căpătat o intensitate sângerie şi mai mare... Când vocalistul începe primele versuri, fetiţa e cumva mutată în păduricea de cealaltă parte a blocului meu. Ca şi acum, în viziunea mea păduricea era umplută de negură şi ceaţă - din când în când se zăreau spectralele becuri ale unor felinare. Fetiţa începu să devină roşie şi să emită lumină roşie palidă printre uscături. Încetul cu încetul, ea deveni roz.
Când am ajuns la refren, ea a început să atingă lucrurile şi să le facă roz - un roz solid, neatins de ceaţă. Când se mai repetă refrenul, mai atinge şi ea parbrizul cerului şi-l decorează cu nori roz, stele roz, clădiri roz. Când ajunge la climax-ul piesei, ea începe să se chinuie să-şi transforme şi irisul în roz - dar brusc apare el.
El e salvarea ei. Şi pielea lui e colorată în acelaşi mod care face abstracţie de ceaţă şi de logică - doar că era colorată într-o nuanţă halucinantă aflată între verde şi vernillon. Şi el are aceleaşi proprietăţi uimitoare. Se privesc, se ating, vorbesc prin telepatie, cooperează în modelarea lumii, care se îmbogăţeşte şi ea în această combinaţie superbă de culori. Au mai făcut şi alte chestii, dar care şi pentru mintea mea pun semne de întrebare...
În fine, melodia propiu-zisă se mai dizolvă, în timp ce în dormitor a rămas doar o lumină difuză care iluminează peretele de deasupra patului matrimonial într-un roz puternic pe fondul de negură, de parcă peretele ar fi fost vopsit cu vopsea pe bază de iridiu... În rest, obiectele erau conturate vag - până şi cei doi zei din pat nu mai iluminează, ca să-şi păstreze energia pentru următoarea metamorfoză pregătită de creierul meu.
Mişto fază. Cred că am s-o utilizez şi în Microclimat.

Între

Nu prea am inspiraţie în ultimele 24 şi ceva de ore, dar nu prea ştiu de ce...

Infuzie de noi albume. Sper să trec cât mai curând de starea asta de plictiseală şi de banal...

Decepţie

Tocmai am reuşit să ascult tot albumul "Blades of Glass" de la Dashes, album care l-am vrut de multă vreme să-l găsesc din moment ce am dat pe CDbaby de previewuri lo-fi de 2 minute ale pieselor şi mi-au plăcut piesele respective aşa de mult, încât am ascultat previewurile de zeci de ori. Eram captivat, eram fascinat, aveam o dorinţă arzătoare, iar acum că am terminat de ascultat toate piesele propiu-zise la un bitrate mult mai bun, pot să zic că într-adevăr este albumul care a luat 2 stele şi jumătate pe trip-hop.net şi că într-adevăr Dashes nu reprezintă viitorul trip-hop-ului (sau poate reprezintă un viitor destul de întunecat care, din nefericire, se cam adevereşte...). Sunt idei, sunt efecte sonore superbe, sunt versuri destul de bune, dar lipseşte magia pe care am simţit-o în versiunea de calitate redusă...

În ciuda duratei reduse, a calităţii reduse şi a finalului în peşte a preview-urilor, am să pun pe mp3 player preview-urile în loc de "the real thing". Să vedem...

EDIT: Într-adevăr. Magia era acolo. Era acolo.

Eliade

Ieri şi azi mă simt uneori cam ameţit dar nu ştiu de ce... Parcă tocmai aş fi coborât din altă lume...

Am avut senzaţii cam mixte în ultima vreme, de parcă dezamăgirea şi surpriza ar fi fost incluşi în acelaşi cocktail grotesc... Pe de o parte, am fost bucuros că a venit mama lui Răzvan cu ceea ce vroiam eu, dar pe de altă parte a tras doar două poezii din fiecare volum pe care l-am vrut... Ghinion că erau numai pentru sală... Oricum, mai ales poeziile lui Duşan Petrovici ("Obelisc", "Clima temperată") mi-au plăcut - poeziile lui Dinescu ("Exil pe o boabă de piper") nu erau nici ele rele doar că mă aşteptam la ceva mai mult din partea lui Dinescu...

Sentinţa e pecetluită: pe anul viitor, gata cu banii daţi pe praline scumpe. De-acum încolo, mă voi chinui să comand cărţi pe Internet pentru că văd că nu găsesc pe nicăieri cărţile de la Brumar... Mai ales după poeziile de aseară, am o poftă nebună de Duşan Petrovici, mai ales că ochisem deja "Zaruri de apă" şi "Nopţi vestfalice"...

Aseară, am făcut o pauză de la Cărtărescu şi, plin de curiozitate, am pus mâna pe Eliade. "La ţigănci/Pe strada Mântuleasa" e volumul, unul dintre cele pe care profesoara de română le-a inclus în bibliografia pentru olimpiadă. Am reuşit să mă detaşez de orice aşteptări - astfel cel puţin "La ţigănci" mi s-a părut extrem de reuşit. Eliade ăsta chiar pare să fie un mare scriitor... sete de Eliade, sete de Eliade. Culmea e că sunt o grămadă de volume de Eliade la biblioteca liceului, la fel ca şi în cazul lui Cărtărescu!... Mircea, Mircea, Mircea, Duşan...

Ascult acuma: "Sesame Street" de Pelican City. De fapt, am dat pe shuffle... Bradul alb de Crăciun e lock&loaded, doar că acum n-am chef să-mi stric ochii în jocul strident de lumini...

Praline

N-am ajuns încă prea departe în ceea ce priveşte "Orbitor. Corpul", în schimb am mai scris câteva versuri. În fine, azi am ascultat ceva muzică şi am ajutat-o pe mama mea la pregătit... praline Raffaello. Dar nu ca reţeta originală, e o reţetă puţin diferită - conceptul e identic, dar s-a procedat diferit. După părerea mea, au ieşit excepţionale, deşi alunele nu se compară nici pe departe cu migdalele din pralinele originale - în plus, acestea contrabalansează cam mult gustul foarte dulce al aluatului. Motiv pentru care am făcut şi câteva praline fără alune...

Ascult acum, pentru a nu ştiu câta oară, "Red" de Ming. Excepţional album, nu prea l-am mai ascultat în ultima vreme, deşi merită cu vârf şi îndesat. Fiecare piesă e o capodoperă, ceea ce nu pot spunt despre multe albume...

One

Dimineaţă de iarnă.

Gheaţa mă înconjoară doar parţial. În schimb, singurătatea pare mai mult o haină, dar o haină cu care nu mă obişnuiesc treptat, ci mă strânge tot mai tare. Crăciunul se apropie vertiginos. Spiritul sărbătorii cel mai probabil zace îngheţată sub poleiul de pe strada Flămânda...

Prin jur sunt semne ale unei apocalipse silenţioase pe care am sesizat-o cu greu. Liftul nu merge, interfonul nu merge, e întuneric în casa scării blocului. Tot în casa scării, la parter, e un bărbat cu trăsături vagi, îmbrăcat parcă în negru şi cu adidaşi proeminenţi. El se uită înspre etajul 1 - la uşa apartamentului Marăi cineva vorbeşte: "Băi, luminile sunt stinse...". Bărbatul refuză să se uite în direcţia mea, în timp ce pe peretele de lângă scară am putut zări pentru o clipă reflexiile difuze ale unui bec portocaliu. Reflexia a rezistat pentru o fracţiune de secundă.

Pe terenul fostelor garaje e tăcere. Păsările ezită să se aşeze pe sol - în schimb zboară agitate în jurul perimetrului. Dacă o parte din polei şi zăpadă n-ar fi fost topite, ai zice că tocmai s-a terminat ninsoarea iar oamenii au uitat să iasă din caselele lor baricadate. Prin jur tristeţea e mai proeminentă decât stratul de zăpadă. Niciun suflet (în afară de al meu) nu încearcă să tranverseze stresantul polei. Cerul e de un alb orbitor, la fel ca şi zăpada, la fel ca şi stratul de melancolie de pe diafragmă. Înspre zona Tic-Tac, mai văd oameni pe stradă, dar ei nu mă privesc, dar eu îi privesc şi văd doar suflete goale.

La liceu. Mai nimeni nu stă în faţa gardului şcolii, ceea ce e o privelişte pe care n-am mai văzut-o până acum. În curtea şcolii se află doar singuraticul cuplu de muncitori din groapa de lângă intrarea în şcoală. În afara gropii stă doar unul dintre ei, un muncitor mai melancolic care avea mănuşi greu încercate, colorate într-un maron murdar, cu irizaţii. Zăresc cu coada ochiului siluete umane - şi par doar fantome...

În şcoală e o privelişte ireală. Clădirea e goală, doar 2-3 clase în afară de a noastra au venit ca să facă, cică, ore... Fantastic. Iniţial, clasa mea era goală, dar după accea am mai fost pe la etajul 1 (era închis la magazin... argh) şi apoi m-am întors şi am găsit câteva colege. Am mai vorbit pe-acolo vreo 10-20 minute, au mai venit mai mulţi dintre colegi şi, în cele din urmă, una dintre colege a sunat-o pe dirigintă, care ne-a zis să ne împachetăm pentru că nu mai facem orele... Dar serbarea de mâine?

Remarc cât de dezolat e peisajul numai la întoarcere.

Ascult acum un album de Sigur Ros (vroiam să scriu "Hlemmur", dar între timp, am ajuns la "Hvarf"). Ce se potriveşte atmosfera muzicală cu cea de afară...

Magnet

Acum vreo zece minute, publicasem şi eu o poezie mai recentă - acum e deja verificată. (!)
În plus, primesc comentarii pe poezii.biz care mă flatează tot mai tare - de la "poezia secolului 22" până la comentarii gen "ai ceva care magnetizează în textul tău", dovadă că tot mai mulţi dau de eşenţa actului meu de creaţie - într-o postură de bucătar, trebuie să fac în aşa manieră încât ingredientele mele să genereze acea atmosferă pe care o caut şi care asigură o mare parte din plăcerea de a citi versurile mele albe, fără ritm sau reguli prozodice prea bine stăpânite...

Ascult acum, din nou, acelaşi album "#2" de la Antenne care îmi place aşa de mult, deşi nu la fel de mult ca "#1"... Oricum, de-abia aştept să pun mâna pe "#3", care deja sună ca o ofertă apetisantă, deşi a trecut ceva timp de când a fost lansat "#2"... Momentan, sunt la "Orbitor. Corpul". Deja la pagina 109.

Feedback

Acum două minute, în faţa mea se întindea o farfurie. Priveliştea întunecată de-afară (filtrată prin plasa murdară) se reflecta în carcasa neagră de CD poziţionată egoist deasupra unui strat de hârtie igienică murdară şi coji de portocale. Acum a rămas doar aroma de portocale.

Am aflat mai nou că eu compun poezii cu tabelul periodic al elementelor în faţă! Poftim?!? E suficient să menţionez 2 elemente într-o singură poezie ca să creadă lumea că eu compun poezii cu tabelul respectiv în faţă. Una la mână, aş vrea eu să-l am în faţă (last time I checked, nu era în faţă) şi doi la mână mercurul şi uraniul sunt mult mai uşor de reţinut decât seaborgium, unnillennium, astatin sau gadoliniu...

Plictisit. Azi voi termina "Jurnal I" de Mircea Cărtărescu, iar după aceea voi începe în sfârşit să citesc din "Orbitor. Corpul" şi apoi de "Orbitor. Aripa dreaptă". La capitolul backlog, "La ţigănci" şi "La curte în Dionis" ambele de Eliade. Aştept să pun mâna şi pe vreun volum de Dinescu. Mircea, Mircea, Mircea.

Ascult acuma: Toshinori Kondo, Eraldo Bernocchi, Bill Laswell - albumul "Charged" (1999)

Geneza

În jur ninge cu tăcere. Plictiseala bombardează cartierul roşu cu rachete transparente volatile. O pisică fuge prin zăpadă fără să se întrebe de ce zăpada e roşie.

Acesta este prima mea postare pe blog-ul ăsta. Ura, şi la mai mare.