Nu, nu sunt mort. A fost doar o perioadă de relativă nelinişte care probabil va trece odată cu venirea primăverii. Mai am ceva inspiraţie în cap, dar nu la fel de multă, de spontană şi de intensă ca anul trecut, dar sunt mereu ocupat cu ceva... Argh, şi mai trebuie să citesc o mulţime de cărţi...
Dar situaţia e doar temporară... temporară, Florine...
sâmbătă, 26 ianuarie 2008
miercuri, 23 ianuarie 2008
Orb
Aseară credeam că inspiraţia mi-a revenit, dar a fost doar o boare, un "sneak peek" a ceea ce va urma imediat în primăvară... Poate salvarea se află într-o oră de sport pierdută ca şi cele de dinaintea ei filozofând pe stomacul gol...
Need more Love Spirals Downwards and more Sunday Munich. Şi totuşi trebuie să termin "Sacrul şi profanul" cât mai repede...
Need more Love Spirals Downwards and more Sunday Munich. Şi totuşi trebuie să termin "Sacrul şi profanul" cât mai repede...
luni, 21 ianuarie 2008
Orbitor
Am terminat "Orbitor: aripa dreaptă"! A fost de-a dreptul fantastic... Nu-mi pot exprima părerea într-un spaţiu şi timp atât de scurt ca aici aşa că...
Totodată, am mai terminat "Sam & Max Episode 2: Moai Better Blues" şi am început, la cărţi, "Sacrul şi profanul" de Eliade... Şi m-am calificat mai departe la olimpiada de limbă engleză!
...
Totodată, am mai terminat "Sam & Max Episode 2: Moai Better Blues" şi am început, la cărţi, "Sacrul şi profanul" de Eliade... Şi m-am calificat mai departe la olimpiada de limbă engleză!
...
sâmbătă, 19 ianuarie 2008
sâmbătă, 12 ianuarie 2008
Jigsaw
Am multe griji dar vreau să uit de ele... Aş vrea ca totul să fie mai simplu. Dar e un solstiţiu supersilenţioasă undeva în adâncurile mele... Ce complicat e TOTUL. Aş vrea ca totul să fie mai simplu. Minimalistic.
Dar ele mă bântuie...
Dar ele mă bântuie...
miercuri, 9 ianuarie 2008
Stones
Acum câteva ore, aş fi să stropesc tot blogul cu sânge... Dar de ce ar trebui să aştept de la cad(av)rele didactice să nu fie confuzie, la o adică să nu ia directoarea şi profesorii decizii contradictorii?!... "Să nu iubeşti lumea". Indeed.
Aş vrea acuma să fac ceva interesant, să văd ceva interesant, să aud ceva chiar interesant... Dar am acum doar o senzaţie de spleen tot mai accentuată... O fi de la faptul că n-am mâncat încă?...
Aş vrea acuma să fac ceva interesant, să văd ceva interesant, să aud ceva chiar interesant... Dar am acum doar o senzaţie de spleen tot mai accentuată... O fi de la faptul că n-am mâncat încă?...
luni, 7 ianuarie 2008
Ermetic
(A propos, o să mai încerc zilele astea să fac şi un blog separat pentru proza mea... Aşa, ca să aveţi o gustărică...)
Ermetic. Aşa se numeşte noua mea idee. Conform acestei idei, am început pe un caiet să scriu un soi de jurnal ermetic - la o adică, în fiecare zi (sau cam aşa ceva), o să adaug câte un paragraf. Ce voi scrie acolo? Well, acolo o să scriu diverse chestii de proză care par a avea absolut nicio legătură cu mine, dar care au de fapt toate legăturile cu mine, pentru că sunt produsul minţii mele - aşadar reflectând emoţiile, gândurile, stările mele. Dar pentru că tot ce am scris aici până în acest moment nu pare prea interesant, am scos un fel de explicaţie care ar putea ajunge într-o zi pe coperta din spate:
Protestând faţă de relativa lipsă de concentrare, de atenţie, de interes a cititorului implicit, autorul Selenaru Negrea a "jupuit" un roman ipotetic de structura sa convenţională şi a fărâmiţat esenţa într-un număr mare de fragmente cu care autorul compune un puzzle, o mare enigmă. Astfel cititorul, lipsit de scuza numărului mare de descrieri plictisitoare şi alte astfel de distrageri, este invitat să se joace cu numeroasele fragmente de esenţă literară în încercarea de a compune un imens tablou pictat undeva în interiorul minţii autorului. Cu atât mai mare provocare cu cât acest pseudo-jurnal este închis ermetic: nu există o fixare prea precisă în timp şi spaţiu, nici când vine vorba de timpul povestit şi cel al povestirii. De-asemenea aceste instantanee pot fi foarte diferite între ele, fie ca şi conţinut narativ, fie ca structură convenţională. Dacă mai punem la socoteală şi relativa multitudine de interpretări posibile la fiecare esenţă, rezultă că tocmai aveţi în faţă o miză cu mult mai mare decât cea a autorului.
Ermetic. Aşa se numeşte noua mea idee. Conform acestei idei, am început pe un caiet să scriu un soi de jurnal ermetic - la o adică, în fiecare zi (sau cam aşa ceva), o să adaug câte un paragraf. Ce voi scrie acolo? Well, acolo o să scriu diverse chestii de proză care par a avea absolut nicio legătură cu mine, dar care au de fapt toate legăturile cu mine, pentru că sunt produsul minţii mele - aşadar reflectând emoţiile, gândurile, stările mele. Dar pentru că tot ce am scris aici până în acest moment nu pare prea interesant, am scos un fel de explicaţie care ar putea ajunge într-o zi pe coperta din spate:
Protestând faţă de relativa lipsă de concentrare, de atenţie, de interes a cititorului implicit, autorul Selenaru Negrea a "jupuit" un roman ipotetic de structura sa convenţională şi a fărâmiţat esenţa într-un număr mare de fragmente cu care autorul compune un puzzle, o mare enigmă. Astfel cititorul, lipsit de scuza numărului mare de descrieri plictisitoare şi alte astfel de distrageri, este invitat să se joace cu numeroasele fragmente de esenţă literară în încercarea de a compune un imens tablou pictat undeva în interiorul minţii autorului. Cu atât mai mare provocare cu cât acest pseudo-jurnal este închis ermetic: nu există o fixare prea precisă în timp şi spaţiu, nici când vine vorba de timpul povestit şi cel al povestirii. De-asemenea aceste instantanee pot fi foarte diferite între ele, fie ca şi conţinut narativ, fie ca structură convenţională. Dacă mai punem la socoteală şi relativa multitudine de interpretări posibile la fiecare esenţă, rezultă că tocmai aveţi în faţă o miză cu mult mai mare decât cea a autorului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)