Am fost la Brotăcei şi am însoţit-o la shopping pe mami ca să pap şi eu un şuberec (pentru cine nu ştie: e un soi de plăcintă cu carne. Soarele cam începuse să apună, aşa că până am ajuns acasă s-au aprins mai toate luminile. La Brotăcei, m-au frapat mai multe chestii:
- deasupra vechii cofetării de la Brotăcei (de care nu prea îmi mai aduc aminte, cu excepţia îngheţatei colorate de-acolo şi intimităţii locului...), fiindcă s-a deschis de-atunci acolo un cafe bar/snack bar/cârciumă, a fost pus un neon boxed într-o cutie (cum altfel să-i zic?!) galbenă pe care scria ceva cu litere mici, "cafe bar &..." sau ceva de genul. Ceea ce conta era însă lumina galbenă ce-mi aducea aminte de neoanele Camel de pe vremea mea...
- şirul de luminiţe galbene, roşii şi verzi (de la distanţă ţi se pare că sunt doar galbene) ce se întindea deasupra noastră, pe corpul de clădire care găzduieşte majoritatea magazinelor din zonă. Nici nu-mi mai aduc aminte cum arăta Brotăceiul înainte să se facă acel corp de clădire, deşi îmi mai aduc aminte de "grădina" unde acum se află acel mic imobil de birouri... De fapt, dacă stau acum să mă gândesc, nu-mi vine să cred cum au reuşit să înghesuie ăia aşa o clădire într-un spaţiu aşa de mic... Sau poate eu l-am înghesuit aşa în mintea mea... În fine, revenind la luminiţe, zici că erau uitate de la Crăciun încoace.
- hei, şuberecul a rămas la fel de "pătat" şi de rece!...
- şi totuşi, intrând în supermarket-ul principal, deserturile de-acolo, deşi niciuna prea apetisantă, m-au făcut să regret puţin faptul că am ales să mănânc şuberec...
- deasupra Fornetti: un neon verde şi becuri roşii. Speaking of red lights, alimentara-abator cu perdea inclusă n-a renunţat încă la vestitul neon roşu spre roz care încinga privirile oricărui vroia să cumpere carne...
- deasupra farmaciei: neon sign cu verde şi roşu. Crucea de lângă ea - verde şi roşu spre oranj.
- Într-o parte obscură a Brotăceilor, un magazin de lactate acum închis , dar cu neon aprins, dezvăluind astfel o distopie ca prin 1997: pereţi crem sumbri, neon sumbru, încăpere aproape goală, pavată cu mozaic ceauşist (acelaşi pe care îl văd acasă) şi în care sunt două frigorifere în care se văd vag chestii albe (cu alte cuvinte, produsele lactate). Nu ştiu ce nu mă face totuşi să cred că în frigorifere sunt produse alimentare şi nu suflete... Plus geamurile ce reflectă neonul galben al nostalgiei de deasupra unui loc al decadenţei.
- Chiar mai mult decât acel neon galben de deasupra fostei cofetării, neonul galben (galben pur, nu neon obişnuit acoperit de o cutie/abajur galben) de deasupra unui loc al decandenţei (unde aparent se joacă poker şi alte astfel de jocuri de noroc) aflat într-o parte obscură a Brotăceilor mi-a amintit de 1997, de imperfecţiunea magică de atunci, de neoanele Camel, de stelele prăfuite de la atâta fum de ţigară, în fine, de acea lumă care vreau să o evoc permanent prin muzica pe care o ascult, prin literatura pe care o citesc... Atuncea, în mijlocul oraşului pe care l-am îmblânzit aplicându-i un strat de vopsea magică, mă găseam pe mine, pe sine, într-o măsură comparabilă numai cu revelaţiile mele recente...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu