Un vis de-a dreptul cinematic aseară, tot la şcoală cumva, dar într-o buclă a timpului din care nu se prea ştie cum se poate evada. Parcă, parcă, am evadat la un m0ment dat, dar în final eram la biblioteca şcolii (ştiam asta deşi tot albastrul pe care-l ştiam era convertit aici în culoarea lemnului sau ceva de genul) şi vorbea Iliescu acolo cu alţi politicieni despre... d'ale lor.
Ce să mai zic aici? Mi-a ieşit aseară, în timp ce ascultam "Like a Game" de Bergman, un poem suprinzător de reuşit numit "Căderea". De obicei nu fac reclamă la poemele mele pe-aici şi de obicei nu pun astfel de titluri destul de banale, dar am făcut o excepţie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu