Heim

Huh: tocmai dădusem logout când mi-am amintit că mai vroiam să zic ceva în blog-ul precedent.

Când am văzut coperta de la "Heim" al celor de la Sigur Ros (o poţi vedea aici: http://www.sigur-ros.co.uk/images/heim-cover.jpg ), imediat mi-a venit în minte ce aş putea face pe Science Fiction Jazz. Fotografia de pe copertă e de fapt o fotografie luată înaintea unui concert acustic Sigur Ros organizat pentru rudele şi prietenii lor, fotografie care are de-altfel o perioadă lungă de expunere. Cu un aspect de-a dreptul oniric, poza ar fi putut fi oarecum banală dacă nu existau şi unele detalii bizare care să o scoată în evidenţă. În afară de microfonul acela care pare o aparatură odioasă, există şi ceva care pare a fi o uşă (indicatorii deasupra lui par să indice faptul că e o ieşire), deşi mai degrabă arată ca o uşă de buncăr antiatomic, o uşă care are un mic geam prin care se vede lumină difuză, de aceeaşi culoare cu lumina de dincolo de perdeaua din dreapta imaginii şi cu lumina care vine din spatele unui posibil geam foarte mic. Ceea ce este cel mai tulburător este faptul că, pe uşă sau în faţa ei, se văd două cercuri roşiatice (ochi?) care par a face parte dintr-un corp robotic, aidoma sentinelelor din Matrix, doar că sentinelele acelea aveau mulţi ochi... Ăsta sau ăştia au doar doi, dar suficienţi pentru a amplifica misterul. Colac peste pupăza este atmosfera generală - foarte apăsătoare, cu o senzaţie acută de vis (chit că visele nu se pot fotografia...) al unui individ tulburat de statul atâţia ani într-un buncăr aflat la mulţi metri sub pământ...

Revenind la Science Fiction Jazz, cum ar suna o cârciumă uitată de Dumnezeu, în care, în lumina neagră a atmosferei apocaliptice, localnicii ar tremura de frică la un pahar în timp ce se lasă dominaţi de o sectă obsedată de maşinării fioroase?... În acest caz, va veni oare un erou să-i salveze?... Cu siguranţă nu voi fi eu acela.